Citat:
În prealabil postat de sophia
3. Ma refer un pic si la citatul de mai sus:
"Trei lucruri nu înțeleg:
1) o credință adogmatică,
2) un creștinism nebisericesc,
3) un creștinism fără nevoință.
Și aceste trei: Biserica, dogma și ascetica (adică nevoința creștină) sunt pentru mine un singur tot al vieții. Mie mi se pare nedrept a pretinde că în Biserică toate trebuie să fie "după gustul nostru". Atunci când vorbești despre îngustimea cadrelor confesionale, eu te înțeleg. Și eu de mii de ori am răbdat și rabd strâmtorări, dar le rabd pentru că de la Biserică am și darurile pozitive.
"
La primul punct nu stiu ce vrea sa spuna, daca se refera la a cunoaste scrieri, parinti, sinoade si etc., sau la a cunoaste pur si simplu esentialul.
Pe urma unde scrie ca trebuie sa fie crestinismul bisericesc si cu nevointa?
Crestinism bisericesc - inteleg ca se refera la slujbe in biserica si a merge la biserica.
Dar nimeni n-a desfiintat crestinismul individual, rugaciunea de acasa si traitul individual.
Credinta este foarte grea, este adevarat si asta deja este o nevointa. De ce trebuie altele in plus?
Si de ce sa nu fie crestinismul dupa puterea omului? Nu dupa gust, dar macar dupa putere, ca sa fie accesibil tuturor.
Nu cumva tocmai prin restrictii si reguli prea multe pierdem oamenii?
Si unde apare crestinismul trait, social, iubirea de aproape (in citat si nu numai)?
|
Acest citat este ceea ce scrie arhimandritul Sofronie Saharov într-o scrisoare, ca răspuns la frământările unui prieten. Prin urmare sunt concluziile sale, care merită să fie luate în seamă, cred eu, ca fiind ale unui trăitor al credinței și în același timp ale unei persoane învățate.
Îmi pare sincer rău că nu mă pricep să scriu mai mult și mai bine. În realitate eu nu am putut citi Teologia dogamtică a părintelui Stăniloaie, pentru că mi s-a părut abstractă și nu mă puteam concentra.
Însă, din viața în Biserică, din Scriptură și din alte cărți citite... eu sunt de părere că părintele Sofronie are dreptate în ce zice. Cel puțin am reținut articolul și mă voi mai întoarce asupra lui (pentru mine, în particular, nu vă voi asalta aici...).