Când spui "din suflet", precum ceri: "Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!", ei bine Sophia - tocmai ai exprimat o dogmă. Dogma Sfintei Treimi.
Mai sunt și alte exemple.
Să-ți amintesc rugăciunea scrisă în piatră de Arhanghel "Cuvine-se cu adevărat..."? Tot dogmă e. Dogmă creștină.
Și orice rugăciune din Biserică e, în mod evident, exprimarea dogmelor. Cum altfel? Că doar Biserica e formată din cei care ne rugăm "în duh și în adevăr". Ai prefera rugăciuni eretice?...
(Apropos, mai era un creștin pe forum, anii trecuți, care se ruga cam așa: "Tatăl meu..." Așa să zicem? Nu mai degrabă "Tatăl nostru..."?)
Ce crezi că ne-a învățat Hristos? Păreri? Teologumene? Ori, poate, ca să vezi... Dogme? Adică Adevărul.
Dar tu poți să te rogi cum vrei, nu-i bai. Poți să negi adevărul de credință creștin, de voiești și, "cu tot sufletul", "sincer" etc. să inventezi "adevăruri" noi. E alegerea ta, desigur. Între timp noi ne rugăm așa cum ne învață Biserica. Dogmatic. Sută la sută dogmatic. Adică adevărat. Bine și frumos. Sincer și simplu - fără adausuri eretice.
|