[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Când spui "din suflet", precum ceri: "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!", ei bine Sophia - tocmai ai exprimat o dogmă. Dogma Sfintei Treimi.
Mai sunt şi alte exemple.
Să-ţi amintesc rugăciunea scrisă în piatră de Arhanghel "Cuvine-se cu adevărat..."? Tot dogmă e. Dogmă creştină.
Şi orice rugăciune din Biserică e, în mod evident, exprimarea dogmelor. Cum altfel? Că doar Biserica e formată din cei care ne rugăm "în duh şi în adevăr". Ai prefera rugăciuni eretice?...
(Apropos, mai era un creştin pe forum, anii trecuţi, care se ruga cam aşa: "Tatăl meu..." Aşa să zicem? Nu mai degrabă "Tatăl nostru..."?)

Ce crezi că ne-a învăţat Hristos? Păreri? Teologumene? Ori, poate, ca să vezi... Dogme? Adică Adevărul.

Dar tu poţi să te rogi cum vrei, nu-i bai. Poţi să negi adevărul de credinţă creştin, de voieşti şi, "cu tot sufletul", "sincer" etc. să inventezi "adevăruri" noi. E alegerea ta, desigur. Între timp noi ne rugăm aşa cum ne învaţă Biserica. Dogmatic. Sută la sută dogmatic. Adică adevărat. Bine şi frumos. Sincer şi simplu - fără adausuri eretice.

Imi cer iertare si incerc sa cred ca nu sunt adeptul provocarilor. Dupa parerea mea, adevarul tau, Cezar, nu il exclude pe celalalt. Dogma este importanta si necesara celor mai caldicei, iar fara ea, nu putem ajunge la mantuire. Exista insa si implicarea directa a Duhului Sfant, unde bietul om nu are nimic in comun cu vreo dogma, ci doar cu o smerenie la limita desavarsirii. Iar "dogma", daca am vrea sa-i spunem asa, desi nu mai are in sine o caracteristica acceptata la nivel rational, vine numai si numai prin Harul lui Dumnezeu. Ca este asa, nu o spun eu, ci o spun psalmii care abunda in exemple. Ingerii si Heruvimii, Ii dau slava lui Dumnezeu. Cerul si stelele, muntii si dealurile, dobitoacele si florile campului... " Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. (...) Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme." Ps 103 Unde este dogma la necuvantatoare? Unde este dogma in inocenta pruncilor care spun cu sinceritate ce gandesc? Unde este dogma talharului de pe cruce? Adevarata "dogma" este smerenia instinctuala, recunoasterea TOTALA si fara echivoc a faptului ca Dumnezeu ESTE, recunostinta pana la lacrimi pentru jertfa Fiului care a venit sa ne rascumpere din pacat, desi suntem nevrednici pana in cea de pe urma celula, si astfel avem sansa sa deschidem zavorul Duhului Sfant care sa vrea sa dialogheze cu noi, iar noi sa-l putem percepe!
Inca o data imi cer iertare, dar eu cam asa vad lucrurile. Da, si prin dogmatica tot acolo ar trebui sa ajungem, cel putin teoretic, dar vrajmasul are atat de multe posibilitati sa ne ameteasca in detalii incat riscam sa ratacim de multe ori cararea, dar mai ales...pierdem timp extrem de pretios. Cine a cunoscut o singura data ce este Harul despre care vorbesc Sfintii Parinti, tanjeste ca un adolescent la primul lui sarut, dupa persoana iubita. Ba inca cu mult mai mult, fiindca nu poate sa faca abstractie de uriasa lui... lipsa de insemnatate!