Şi ce facem cu restul metodelor de datare? Le aruncăm la coş pentru că a apărut o metodă nouă? Din momentul descoperirii unei metode până la apariţia uneia nouă, acesta este absolută, după care ea devine probabilă sau eronată. "Adevărul" în care credeai ieri, astazi e minciună.

Adevărul este că uriaşa vârstă a pământului a fost deja presupusă a fi "cunoscută" savanţilor cu mult înainte de apariţia metodelor de datare. De la apariţia lor, metodele de datare s-au întemeiat pe presupunirile uniformiste ale lui Charles Lyell, că lumea are mai multe milioane sau chiar miliarde de ani vechime.
Totul depinde de filozofia ta. Metoda datării radiometrice "funcţionează" numai dacă dacă ştim dinainte că lumea are "milioane de ani vechime". Deci, în privinţa datării, nu sunt nicidecum revoluţionari, ci doar se conformează unei păreri deja acceptate. Dacă noile metode de datare ar fi spus că lumea are doar cinci mii de ani vechime în loc de trei miliarde, savanţii nu le-ar acceptat aşa de uşor. Dovada este faptul că metodele care vorbesc de vechimea pământului de doar câteva mii de ani au fost trecute cu vederea, în schimb, au fost promovate cu entuziasm de darwinişti metodele care dau pământului o vârstă de miliarde de ani.