[cristirg]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Am înţeles ce spune Sf. Igantie, nu este nevoie să repeţi de "n" ori. Alte păreri în afară de cea a Sfântului Ignatie nu mai ai în această privinţă?
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade.


Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinţilor după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!!

Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deşi nu le numeşti care sunt acelea.
Atunci, ce ne poţi spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbeşte direct despre existenţa extratereştrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice şi multe altele din ceea ce tu numeşti "elemente new-age-iste"...

Citeşte "Cărarea Împărăţiei" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citeşte şi "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparaţie între acestea două cărţi, apoi vreau să-ţi aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit.

Şi să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înţelege. Se simte o ură în postările tale faţă de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoţi cu orice preţ ca eretic

-te referi la idei de genul :

"Prin observaţiile asupra mediumilor, s-a constatat că de la mediumul aflat

în transă (astfel se numeşte starea asemănătoare celui mai profund somn hipnotic), dar uneori şi în stare normală, iese, se exteriorizează (adică se desprinde de el) o parte din puterea lui de acţiune. Prin această exteriorizare, se explică uluitoarele fenomene spiritiste de mişcare sau chiar de zbor al diverselor obiecte, bocăniturile, scrierea automată a unui stilou sau creion care se dirijează singur. Insuflarea în cadrul hipnozei sau aievea poate fi explicată exclusiv prin exteriorizarea gândului hipnotizatorului şi perceperea lui de către cel hipnotizat.

Când se termină o şedinţă de spiritism, în cadrul căreia a avut loc deplasarea unor obiecte grele, mediumul simte oboseală intensă, ca şi cum ar fi pierdut o mare parte din puterea musculară.

Domnul Iisus Hristos a simţit că din El a ieşit o putere care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge.

Toate acestea sunt fapte de aceeaşi categorie, care nu se încadrează în limitele fenomenelor fiziologice, ci sunt fenomene de ordin transcendental.

Sunt o mulţime de fapte minunate în care, probabil, drept agenţi motori trebuie să recunoaştem în acelaşi timp exteriorizarea gândului şi a puterii motoare şi transferul lor telepatic. "

-da cam ciudata explicatia Sfantului Luca al Crimeii

.................................................. .................................................. ...

1) Unele texte atribuite pr Arsenie contin invataturi neortodoxe, avand conotatii sincretiste (de tip New Age). Din Cararea imparatiei:

„Conflictul sau disonanţa dintre instinctul poligamic al bărbatului şi instinctul maternităţii femeii nu se poate înfrânge, nu se poate rezolva şi nu se poate converti, decât în cazul când ambele părţi trăiesc învăţătura creştină din toate puterile fiinţei.” – NU exista un „instinct poligamic al barbatului”, aceasta este o invatatura materialista si hulitoare. care pune desfranarea pe seama instinctului, adica a ceva ce, de altfel, ar fi fost sadit in noi de Dumnezeu.

„Vorbim aci cu toată înţelegerea şi cunoştinţa ce s-a nimerit la îndemână, că bărbaţii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de înfrânare. Pe când slabii, nervoşii, dezechilibraţii devin şi mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genetice. Persoanele tari se fac mai tari, prin această formă de asceză. Asta o spune Carrel, un mare doctor al
Timpului”.- la fel ca mai sus, plus ca se pune capacitatea de a a face asceza nu pe seama lucrarii Duhului Sfant, ci a unei predispozitii constitutionale, biologice. Se poate comenta si mai mult.

„Naşterea de fii, deodată cu o vieţuire de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamie şi fară altă socoteală al bărbatului fără Hristos; deci nu e cu putinţă împlinirea intenţiei divine, decât cu un soţ în stare de aceeaşi credinţă şi vieţuire. Convingerea că se poate şi ceea ce ni s-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită; un fel de amplificare a voinţei omului cu voinţa lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci şi asupra trupului Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenţează şi se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuşi de mai înainte de experienţă. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasă a
configuraţiei materiei, ci cel mult de un indeterminism în fizică. Pachetele acestea de energie, care bombardează materia sau celula vie, dau acele mutaţii neprevăzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatările astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagă”.- conceptii New Age si pagane, amesteca pseudo-stiinta cu ezoterism.

„De aci reţinem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai uşor un bombardament al energiei sufletului şi-i pricinuieşte mutaţia infinitezimală, după dorinţă. Iar o mică schimbare în microbiologic dezlănţuie, prin amplificare, procese uriaşe în configuraţia persoanei, uneori chiar şi în macrobiologia societăţii. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voinţa ei să nu-1 ajungă şi să nu-i schimbe configuraţia fizică şi psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la ţintă leziuni organice. Şi iarăşi: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească şi să-l schimbe, din rău în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul fiinţei
sale, ca aceasta să nu-1 folosească în chipul pe care îl doreşte'.” - la fel ca mai sus.

Unii vor obiecta, poate, ca si sfintii au mai gresit. Sa trecem, asadar, mai departe:

2) a) Pictura de la Draganescu, despre care se considera in unanimitate ca ii apartine, este o proba evidentă de neortodoxie in credinta (nu putem sti, desigur, daca intemeiata pe ignoranta dogmatica, sau pe impotrivire voita- in orice caz, ca expresie se afla printre manifestarile de top ale ecumenismului). A pictat acolo, printre sfinti, eretici, persoane aflate in afara Bisericii: pe Ulfila (un cunoscut eretic arian ) şi pe Francisc de Assisi, cunoscutul pseudo-sfant catolic.

Ce urmari smintitoare are aceasta pictura incepe sa se vada, deja. Pe un site ,,ortodox" (http://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/), se poate descărca un document despre ,,Biserici cu moaşte în Bucureşti", unde autorul i-a pus si pe ,,sfintii" catolici, cu justificarea urmatoare: Notă: cu privire la sfinții catolici: atâta vreme cât Sf. Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Sf. Francisc cu aureolă de sfânt (și pe care scrie ”Sfântul Francisc de Assisi”; oricine poate verifica la fața locului) la Biserica Drăgănescu, este de dorit ca (măcar cei mari) să fie recunoscuți ca făcând parte din Ceata Sfinților și de aceea au fost cuprinși în aceste liste.

Unii susţin că pictura de la Drăgănescu a pr. Arsenie Boca ar fi nu necanonică şi eretică, ci profetică, prezicând unirea catolicilor cu Biserica. Această ipoteză tot nu are cum justifica, însă, prezenţa lui Ulfila, sau pe cea a lui Francisc de Assisi în rândul sfinţilor. Până una, alta, Francisc de Assisi a murit în erezie, în afara Bisericii. Şi dacă s-ar întoarce catolicii de astăzi sau de mâine la dreapta credinţă, aceasta nu ar avea efecte retroactive, de mântuire a celor morţi în erezie, de ridicare a lor în cetele sfinţilor. La fel în ceea ce-l priveşte pe Ulfila, eretic arian - şi dacă s-ar întoarce la dreapta credinţă urmaşii ideologici de astăzi ai arienilor (unii protestanţi şi neoprotestanţi, ba se pare că mai există, încă, nişte mici grupări care se consideră chiar ariene, „en titre”) aceasta nu l-ar mântui pe Ulfila. O „profeţie” zugrăvind mutarea între sfinţi a morţilor în erezie Ulfila şi Francisc ar fi, deci, în mod evident nu de la Duhul, ci de la duhuri - înscriindu-se în erezia origenistă a apocatastazei, care spune că până la urmă se vor mântui toţi oamenii (ortodocşi, eretici, păgâni, păcătoşi, drepţi, nu contează) ba chiar şi demonii. Aşadar, fanii pr. Boca au de ales între: - aceea că pr. Arsenie credea în erezia larg răspândită, în contemporaneitate, conform căreia există mai multe Biserici (şi de aceea a pictat pe eretici între sfinţi, deşi cu Ulfila a mers mai departe chiar şi decât orice ideologie ecumenistă de care am auzit) sau - aceea că făcea profeţii picturale cel puţin la fel de eretice, apocatastatice.