![]() |
![]() |
|
#611
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ceva concret? |
#612
|
|||
|
|||
![]() Citat:
-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ? |
#613
|
|||
|
|||
![]()
Și părintele Arsenie Boca a amintit foarte clar despre rătăcirile catolicilor și chiar a Sf Francisc, dar nu sunt eu în măsură să stabilesc sfințenia cuiva.
|
#614
|
|||
|
|||
![]()
Pentru tine e un rătăcit, pentru catolici e un sfânt.
În cazul de față, pune-te pentru o clipă în postura unui catolic. |
#615
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade. Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinților după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!! Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deși nu le numești care sunt acelea. Atunci, ce ne poți spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbește direct despre existența extratereștrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice și multe altele din ceea ce tu numești "elemente new-age-iste"... Citește "Cărarea Împărăției" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citește și "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparație între acestea două cărți, apoi vreau să-ți aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit. Și să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înțelege. Se simte o ură în postările tale față de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoți cu orice preț ca eretic |
#616
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Să cercetăm cu puțină atenție și oleacă de bunăvoință. Ba chiar cu considerație! - întrucât ne vorbește Părintele Arsenie, iar nu un oarecare bălmăjitor. Deci haide să punem de la început ochelarii cei buni și aducători de folos! Părintele ne transmite un mesaj. O face de pe poziția lui de duhovnic, de teolog, de mesager al lui Hristos către semeni, de păstor. Nu a inventat el acest statut, ci i s-a conferit de către Biserică, în perioade foarte tulburi ale istoriei concrete din țara noastră - o știm, știm printre altele cât a fost (și este inclusiv în prezent) de hăituit de Securitate precum și de alți dușmani. Să îi recunoaștem așadar măcar buna intenție și jertfelnicia, dacă sfințenia nu voim, să ținem cont că atunci când Părintele vorbește sau scrie, el slujește! Și, înarmați cu acest context al minții noastre, să cercetăm ce spune Părintele. Mai întâi să ne asigurăm de un lucru: cui vorbește Părintele, în ce situație de viață se află, ce a spus mai înainte, ce a spus după acest moment pe care îl dezbatem. Ce scop urmărește, ce metodă folosește. De câte ori citim un text, fie el și din Scriptură (și mai ales atunci!!) trebuie să luăm în calcul datele reale care vin spre noi. Altminteri, cădem în eroarea inversării/răsucirii perspectivei: când nu noi mergem spre text, la întâlnire, ci tragem textul spre noi, îl asimilăm la noi, la organizarea noastră. Practic, nici nu mai receptăm datele unui text ci, trăgînd textul la ale noastre, ne preamărim pe noi cu prilejul întâlnirii altuia - text sau persoană. Dacă ținem aceste preliminarii necesare unei întâlniri sănătoase și inteligente, atunci textul Părintelui nu mai poate fi incriminat atât de ușor. Crezi că judec bine? Fără supărare, ți-o spun cu camaraderie, ca un confrate care voiește ca și tine, sper, să cunoască cum stau lucrurile cu adevărat. Crezi că procedez bine? Sau mă înșel undeva? |
#617
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Iată că sunt și alți părinți ortodocși care au respectat sfinții catolici...asta nu înseamnă că sunt de acord cu dogma catolică. |
#618
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Poti vedea si un motiv pentru care ar fi dificila canonizarea Parintelui. Si asa unii credinciosi nu stiu ce sa creada despre catolici, ar fi primul sfant care ar afirma asa ceva. Iar unii nu stiu ca si un sfant poate gresi, o sa ia ca infailibil tot ce se spune ca ar fi spus Parintele. |
#619
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"Prin observațiile asupra mediumilor, s-a constatat că de la mediumul aflat în transă (astfel se numește starea asemănătoare celui mai profund somn hipnotic), dar uneori și în stare normală, iese, se exteriorizează (adică se desprinde de el) o parte din puterea lui de acțiune. Prin această exteriorizare, se explică uluitoarele fenomene spiritiste de mișcare sau chiar de zbor al diverselor obiecte, bocăniturile, scrierea automată a unui stilou sau creion care se dirijează singur. Insuflarea în cadrul hipnozei sau aievea poate fi explicată exclusiv prin exteriorizarea gândului hipnotizatorului și perceperea lui de către cel hipnotizat. Când se termină o ședință de spiritism, în cadrul căreia a avut loc deplasarea unor obiecte grele, mediumul simte oboseală intensă, ca și cum ar fi pierdut o mare parte din puterea musculară. Domnul Iisus Hristos a simțit că din El a ieșit o putere care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge. Toate acestea sunt fapte de aceeași categorie, care nu se încadrează în limitele fenomenelor fiziologice, ci sunt fenomene de ordin transcendental. Sunt o mulțime de fapte minunate în care, probabil, drept agenți motori trebuie să recunoaștem în același timp exteriorizarea gândului și a puterii motoare și transferul lor telepatic. " -da cam ciudata explicatia Sfantului Luca al Crimeii .................................................. .................................................. ... 1) Unele texte atribuite pr Arsenie contin invataturi neortodoxe, avand conotatii sincretiste (de tip New Age). Din Cararea imparatiei: „Conflictul sau disonanța dintre instinctul poligamic al bărbatului și instinctul maternității femeii nu se poate înfrânge, nu se poate rezolva și nu se poate converti, decât în cazul când ambele părți trăiesc învățătura creștină din toate puterile ființei.” – NU exista un „instinct poligamic al barbatului”, aceasta este o invatatura materialista si hulitoare. care pune desfranarea pe seama instinctului, adica a ceva ce, de altfel, ar fi fost sadit in noi de Dumnezeu. „Vorbim aci cu toată înțelegerea și cunoștința ce s-a nimerit la îndemână, că bărbații cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de înfrânare. Pe când slabii, nervoșii, dezechilibrații devin și mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genetice. Persoanele tari se fac mai tari, prin această formă de asceză. Asta o spune Carrel, un mare doctor al Timpului”.- la fel ca mai sus, plus ca se pune capacitatea de a a face asceza nu pe seama lucrarii Duhului Sfant, ci a unei predispozitii constitutionale, biologice. Se poate comenta si mai mult. „Nașterea de fii, deodată cu o viețuire de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamie și fară altă socoteală al bărbatului fără Hristos; deci nu e cu putință împlinirea intenției divine, decât cu un soț în stare de aceeași credință și viețuire. Convingerea că se poate și ceea ce ni s-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită; un fel de amplificare a voinței omului cu voința lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci și asupra trupului Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influențează și se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuși de mai înainte de experiență. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasă a configurației materiei, ci cel mult de un indeterminism în fizică. Pachetele acestea de energie, care bombardează materia sau celula vie, dau acele mutații neprevăzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatările astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagă”.- conceptii New Age si pagane, amesteca pseudo-stiinta cu ezoterism. „De aci reținem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai ușor un bombardament al energiei sufletului și-i pricinuiește mutația infinitezimală, după dorință. Iar o mică schimbare în microbiologic dezlănțuie, prin amplificare, procese uriașe în configurația persoanei, uneori chiar și în macrobiologia societății. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voința ei să nu-1 ajungă și să nu-i schimbe configurația fizică și psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la țintă leziuni organice. Și iarăși: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească și să-l schimbe, din rău în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul ființei sale, ca aceasta să nu-1 folosească în chipul pe care îl dorește'.” - la fel ca mai sus. Unii vor obiecta, poate, ca si sfintii au mai gresit. Sa trecem, asadar, mai departe: 2) a) Pictura de la Draganescu, despre care se considera in unanimitate ca ii apartine, este o proba evidentă de neortodoxie in credinta (nu putem sti, desigur, daca intemeiata pe ignoranta dogmatica, sau pe impotrivire voita- in orice caz, ca expresie se afla printre manifestarile de top ale ecumenismului). A pictat acolo, printre sfinti, eretici, persoane aflate in afara Bisericii: pe Ulfila (un cunoscut eretic arian ) și pe Francisc de Assisi, cunoscutul pseudo-sfant catolic. Ce urmari smintitoare are aceasta pictura incepe sa se vada, deja. Pe un site ,,ortodox" (http://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/), se poate descărca un document despre ,,Biserici cu moaște în București", unde autorul i-a pus si pe ,,sfintii" catolici, cu justificarea urmatoare: Notă: cu privire la sfinții catolici: atâta vreme cât Sf. Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Sf. Francisc cu aureolă de sfânt (și pe care scrie ”Sfântul Francisc de Assisi”; oricine poate verifica la fața locului) la Biserica Drăgănescu, este de dorit ca (măcar cei mari) să fie recunoscuți ca făcând parte din Ceata Sfinților și de aceea au fost cuprinși în aceste liste. Unii susțin că pictura de la Drăgănescu a pr. Arsenie Boca ar fi nu necanonică și eretică, ci profetică, prezicând unirea catolicilor cu Biserica. Această ipoteză tot nu are cum justifica, însă, prezența lui Ulfila, sau pe cea a lui Francisc de Assisi în rândul sfinților. Până una, alta, Francisc de Assisi a murit în erezie, în afara Bisericii. Și dacă s-ar întoarce catolicii de astăzi sau de mâine la dreapta credință, aceasta nu ar avea efecte retroactive, de mântuire a celor morți în erezie, de ridicare a lor în cetele sfinților. La fel în ceea ce-l privește pe Ulfila, eretic arian - și dacă s-ar întoarce la dreapta credință urmașii ideologici de astăzi ai arienilor (unii protestanți și neoprotestanți, ba se pare că mai există, încă, niște mici grupări care se consideră chiar ariene, „en titre”) aceasta nu l-ar mântui pe Ulfila. O „profeție” zugrăvind mutarea între sfinți a morților în erezie Ulfila și Francisc ar fi, deci, în mod evident nu de la Duhul, ci de la duhuri - înscriindu-se în erezia origenistă a apocatastazei, care spune că până la urmă se vor mântui toți oamenii (ortodocși, eretici, păgâni, păcătoși, drepți, nu contează) ba chiar și demonii. Așadar, fanii pr. Boca au de ales între: - aceea că pr. Arsenie credea în erezia larg răspândită, în contemporaneitate, conform căreia există mai multe Biserici (și de aceea a pictat pe eretici între sfinți, deși cu Ulfila a mers mai departe chiar și decât orice ideologie ecumenistă de care am auzit) sau - aceea că făcea profeții picturale cel puțin la fel de eretice, apocatastatice. |
#620
|
|||
|
|||
![]()
b) Maniera artistica a picturii pr Arsenie Boca este necanonica. „hristos” si „sfintii” arata cu totul diferit de reprezentarea canonica, adica de cum sunt ei, de fapt, dupa cum a mostenit Biserica, prin regulile de reprezentare (erminie). Arata ca niste spectre cenusii, pe care unii le resimt ca ciudate si infricosatoare.
De asemenea, „hristosul” este eteric, uneori, ceea ce contravine cu invatatura ortodoxa, in maniera ereticului Origen, condamnat, printre altele, si pentru ideile sale privind pre-existenta sufletelor, respectiv necorporalitatea initiala a ceea ce aveau sa fie oamenii, rezultati din caderea din treapta de corporalitate in treapta de corporalitate a unor entitati initial imateriale. Biserica a sesizat ca asemenea idei lovesc si in Intruparea Domnului. Canonic, Hristos nu este niciodata reprezentat „eteric”. Si aici rog pe specialistii in arta bisericeasca sa ma corecteze, daca gresesc. Tot de pictura se leaga un alt aspect, esential. Daca istorisirea despre cum a ripostat pr Boca ierarhului care ii reprosa ca nu respecta erminia, spunand ca el, pr Arsenie, picteaza personajele sfinte "asa cum i s-au aratat" este reala, pictura reprezinta, din pacate, si o proba de inselare demonica. Si, totodata, o performanta teribila, poate fara precedent in ortodoxie- aceea de a fi pictat demoni in biserici, in locul personajelor sfinte. Mantuitorul si sfintii nu se arata cu chipuri mincinoase, altfel decat sunt ei, in realitate. Un „hristos” blondiu, cu aspect eteric poate fi, asadar, nu doar un produs artistic necanonic, ci (daca pr Boca a vazut, realmente, asa ceva, dupa cum- se pare- a sustinut) imaginea unui duh rau care s-a aratat imitand pe Hristos. La fel, pentru „sfinti”. 3) Marturiile considerate autobiografice si cele a diversi despre pr Arsenie contin o serie de elemente care converg, la fel ca si cele legate de pictura, catre un portret de persoana cu conceptii neortodoxe si chiar catre un portret mai degraba de inselat decat de sfant. Aceste relatari cuprind de la istoria cu „instruirea” sa in Athos pana la cum le "poruncea" duhurilor (cu replici absurde), cum vorbea cu animalele, dand animalele de exemplu de ascultare fata de el, de pr. A. Boca (semn de trufie), si cum chinuia oamenii, sau mai bine zis cum ii chinuiau duhurile, odata ce se uita la ei. Citez (unde nu se precizeaza alta sursa, este seria de marturii din Formula AS): Din relatarea autobiografica: „Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare [atentie vorbeste despre mistica in alte religii decat cea ortodoxa si le numeste „superioare”- era sincretist] ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale. (http://www.arsenieboca.ro/autobio/autobio.html)] „Instruirea” din Athos, de catre insusi „sf serafim de sarov”, la porunca „maicii domnului”, intamplare care indica mai degraba inselarea de catre diavol a unui om trufas, care se credea demn de un atare regim special, nemaiauzit la vreun monah si semanand izbitor cu procedurile de initiere din religiile orientale: „Si dupa scurt timp, in 1939, mitropolitul l-a trimis pe calugarul de doar 29 de ani, monahul cu ochi de foc, precum ingerii, la Muntele Athos, sa se induhovniceasca. Si parintele Arsenie s-a dus la manastirea romaneasca "Prodromu", care-i veche manastire domneasca, foarte veche si nespus de frumoasa. Staret era pe atunci un parinte cu forta mare, Antipa Dinescu il chema. Ei, si acolo, pe muntele Athos, s-a petrecut cu parintele o minune: o iluminare puternica ce i-a schimbat toata viata. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit foarte deslusit niciodata despre ce i s-a intamplat atunci, in 1939, la Sfantul Munte. Decat o data, si chiar si-atunci, putin. Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa." -Despre „poruncile” date duhurilor (a se observa ca ceea ce a spus este absurd si este o „porunca” data in numele sau, nu al lui Dumnezeu, ceea ce nu ar face decat un om trufas, inselat): „Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: "Nu-i asa!". Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, "N-ai plecat bine!", ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: "N-ai plecat bine!". Si ajunge acasa tulburat foarte. "Ce-i ma, Danila?", ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. "Ce-i ma, Danila?", ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: "Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da spune-le ca a zis parintele Arsenie ca "asa-i"!". Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Cam inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la "Sambata", s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: "Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa voi nu ma ascultati!" |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
ma poate ajuta cineva sa cumpar o rasa("vesmant"pt. Protopsalti)? | inclusiveu | Generalitati | 9 | 02.07.2012 15:08:55 |
Ceva frumos..."invata" | ioana30 | Generalitati | 1 | 29.11.2010 17:23:12 |
Cum pot "aduce" pe cineva drag la credinta? | lourdes19 | Generalitati | 2 | 19.10.2010 12:06:29 |
"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva! | flying | Despre Sfanta Scriptura | 203 | 18.05.2010 20:31:10 |
|