Citat:
În prealabil postat de catalois
Delicioase citatele tale din muzica rock. Am trecut prin aceleasi entuziasme juvenile si ma intreb DE CE tinerii sunt, toti, atat de deschisi la chemarile grosiere ale diavolului?
Ca tata, zic: copiii de 1 an tind sa considere ca toate le apartin (jucariile altor copii, dragostea parinteasca, protectia, cercul mic care este familia, nicaieri nu apare Dumnezeu), cei de 2-3 ani needucati continua sa considere ca orice jucarie care li se pare interesanta este a lor pe loc (ceilalti copii nu mai conteaza in fata dorintei lor de a avea in posesie acea jucarie) iar cei educati dau jucarile lor altor copii, cu resentimente mai mici sau mai mari, iar la 4-7 ani devin nedumeriti de comportamentul ciudat al celor care nu isi impart jucariile ci au sentimentul posesiei exacerbat si raman blocati, fara reactie: desigur, cei needucati in a imparti, castiga. Cei invatati cu morala crestina, se uita cum au pierdut si nu pricep: parintii lor le-au zis sa se comporte intr-un fel care este gresit si e mare razboiul din mintea lor care se afla in constructie.
Aici voiam sa ajung: copiii sunt sub influenta diavolului (caci asa par) si noi, parintii, impreuna cu ingerul pazitor, trebuie sa ii dirijam?
Daca este asa, cat de oribil este sa te uiti la un copil de un an, caruia nu-i pasa de Dumnezeu, pentru ca nu e constient de EL, ci de celalat...???!!
|
Din pacate pentru multi dintre noi razboiul acesta continua toata viata... parca totusi cand eram copil, tin mint ca imi era mai usor pentru ca aveam incredere in parinti si ce imi spuneam ei ca e bine, eram dispusa sa ascult si sa respect. Rebeliunile au inceput mai tarziu si nu au fost chiar exagerat de violente. Nici acum nu sunt, cel putin la exterior, insa problema cea mai mare acum este ca nu mai stiu pe cine trebuie sa ascult si sa urmez, cine are dreptate si cine nu...
Daca ne nastem buni si devenim rai, sau ne nastem rai si eventual devenim buni, prin educatie, asta m-a framantat si pe mine. Daca am gandi strict ateu, am putea spune ca ne nastem asemanatori cu regnul animal, iar judecata, ratiunea, depasirea conditiei animalicd, sunt rodul evolutiei filogenetice ( a speciei), care este urmata intocmai de evolutia ontogenetica (,a individului). Insa Biblia ne spune oarecem invers, ca am fost facuti oarecum superiori, " dupa chipul" lui Dumnezeu, dar am decazut si am ramas asemeni animalelor din cauza neascultarii, nesupunerii. Am fi putut fi desavarsiti daca nu am fi facut acea greseala, daca am fi respectat acel unic indemn de a nu face ceva care ne-ar fi putut face rau...si de atunici continuam sa ne facem rau, nu atat noua ca indiviza, ci intregii specii si intregii creatii a lui Dumnezeu. Multi dintre noi nu realizam ca daca facem altora rau ca sa ne fie noua bine, tot raul se va intoarce ulterior impotriva noastra, si aceia vor raspunde tot facandu-ne rau, e o lege a fizicii, se nmeste interactiune :). Unde anume in cadrul evolutiei individuale, ontogenetice, se repeta greseala protoparintilor, zau ca nu imi dau seama, probabil difera de la un individ la altul. Dvs va referiti la perioada cand inca copill nu asculta, nu econstient nici macar de dvs ca parinte ( desi se spune ca educatia unui copil incepe undeva foarte devreme) ;cine stie, poate si Dumnezeu o fi avut o perioada in care ne-a asteptam sa ne dezvoltam suficient pana sa-l intelegem; insa greseala, caderea noastra in pacat a avut loc dupa ce am fost capabili sa o constientizam si sa ne-o asumam voluntar; nu neaparat ca diavolul nu ar fi incercat sa ne influenteze si inainte, insa, probabil, nu a avut ingaduinta de la Dumnezeu sa ne corupa. Asa cum noi suntem responsabili sa corectam greselile copiilor nostri ( nici un pui de animal nu e lasat de izbeliste, ci corectat, educat de parintii lui, ce e bine sa faca si ce nu, lucru pe care am observat ca noi oamneii nu-l facem la fel de bine daca adoptam un pui orfan de alta specie :)), pana la o varsta, si ii lasam sa aleaga abia cand consideram ca sunt pregatiti sa o faca, ca stiu ce e bine si ce e rau, pesemne asa a facut si Dumnezeu cu noi, in cursul evolutiei filogenetice.