|
|
|
|
|
#41
10.10.2014, 14:47:57
|
|||
|
|||
:)
Citat:
Nu-s eu chiar atat de inteleapta incat sa critic pe altii... dar tare m-am amuzat. Ai fost simpatica si de-ai fi fost in preajma te-as fi pupat. Sa sti ca am cautat si eu talcuirea pildei semanatorului si imi dau seama ca sti tu ceva, ceva. Iarta-ma daca te-am suparat! 
|
|
#42
11.10.2014, 19:45:23
|
||||
|
||||
|
Nu stiu daca ati observat dar oamenii sunt foarte sensibili, eu de exemplu mai am momente cand mai mustru pe unii sau altii, si sincer nu stiu daca fac bine, pentru ca in general oamenii sunt foarte devensivi la mustrari, foarte orgoliosi, chiar un mic cuvant spus aiurea poate genera mari conflicte. Sa va dau un exemplu, am o amica care o stiu de cativa ani, ea mai venea la slujbe se spovedea si toate cele, dar fata umbla in ratacire zic eu, pentru ca trece foarte repede dintr-o relatie in alta. si imi spune ca ea cauta un baiat serios. Ultimul tip fuma si era un tip ciudat, statea toata ziua in casa si se uita la seriale si se juca, actualul baiat e rocker, nu ca am ceva cu rockerii dar se vede o raceala in sufletul ei, facultate munca si relatia cu tipul asta, ea inainte era rockerita acuma iarasi umbla cu rockeri, a inceput sa se imbrace in negru si imi spune ca tipul nu o influenteaza asa tare. Stau si ma intreb daca tu cauti un baiat serios pai de ce fugi asa repede de la unu la altu?, acu cateva luni am intrebat-o daca se mai spovedeste si se stramba din nas ca nu vrea. Intr-un fel ma simt prost ca incerc sa o mustru, nu-i dau cu bata in cap doar incerc sa ii reamintesc putin de lucrurile astea duhovnicesti. Daca ii vorbesti cuiva de biserica ori te ia in ras ori te considera un fanatic, ori homofob ori alte tampenii. Cum putem noi mustra oamenii fara sa-i ranim?
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui." Pr Sofronie Saharov
|
|
#43
11.10.2014, 21:32:10
|
||||
|
||||
|
Citat:
-cand avem o autoritate care ne indreptateste sa mustram. De exemplu; preotul poate mustra un penitent. Dar un alt penitent nu este in aceeasi pozitie. Aceasta este mustrarea propriu-zisa: o "mustrare de sus in jos". -cand primul pas este facut de celalalt. Celalalt vine sa ne ceara opinia. Adica, de pe pozitie de egalitate, nu mustram neintrebati, fiindca pierdem si prietenia si nici mustrarea nu va folosi la nimic. Noi nu trebuie sa uitam ca nu mustram ca sa mustram, ci avem in vedere caracterul medicinal al acestui lucru. Pentru asta, trebuie ca fie sa fim Medici, fie celalalt sa ne ceara un sfat medical. Aceasta ultima situatie este o "mustrare frateasca". -cand e vorba de un pacat atat de manifest, incat tacerea noastra ar fi ea insasi un pacat al nostru. Catolicii numesc acest gen de pacate "pacate straine", gen care are 6 specii: a sfătui pe altul la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a consimți la păcatele altuia ; a lăuda păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat ; a apăra păcatele altuia. Am subliniat cazul in care tacerea noastra ar putea fi ea insasi un pacat. In acest caz, nu putem folosi termenul "mustrare". In cazul prezentat, trebuie sa avem in vedere ca: -"a nu te spovedi" nu este un pacat manifest. Crestinii au obligatia, desigur, de a se spovedi macar o data pe an. Unuia care vrea sa Il urmeze pe Domnul, desigur ca ar fi bine sa-i atragem atentia asupra acestei obligatii ale celor din Biserica. Dar, daca cineva nu vrea sa Il urmeze pe Domnul, nu prea are importanta daca se spovedeste sau nu. -trebuie sa ne ferim de judecata prezumtioasa. "A umbla cu multi baieti" nu este un pacat pentru cineva care isi cauta perechea. Cum vreti sa se marite o fata, decat acceptand intalniri cu mai multi baieti. Pacat este atunci cand cineva are o legatura sexuala inainte de casatorie (curvia) sau in afara casatoriei (preacurvia). Iarasi, "a umbla cu rockeri" nu este un pacat, desi, sunt de acord, poate fi un lucru neintelept. Totusi, caracterul diabolic al culturii rock nu este evident pentru oricine si multi dintre noi, inclusiv subsemnatul, am cochetat o vreme cu formatii gen ACDC, bravand si fara sa constientizam cam ce consecinte ar putea avea sa ascultam des "Highway to Hell", "Back in Black" sau "Hells Bells".
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com
|
|
#44
12.10.2014, 06:23:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#45
12.10.2014, 06:48:39
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca am primit talanti, trebuie sa dam socoteala. Citat:
Cu alte cuvinte, ni se asigura potentialul de mantuire, dar ea trebuie lucrata serios de fiecare in parte. Dumnezeu e milostiv si ne ajuta la mantuire, dar nu impotriva vointei noastre. Apoi, prin chip omul primeste daruri si puteri dumnezeiesti de care se poate folosi, dar nu stie pentru ca nu-L cunoaste pe Dumnezeu si nici pe sine; doar unii oameni, extrem de virtuosi si smeriti, au reusit sa se asemene Lui si, astfel, au dobandit accesul la aceste puteri. Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 12.10.2014 at 23:33:01.
|
|
#46
12.10.2014, 22:37:51
|
|||
|
|||
|
Tata de baiat
Delicioase citatele tale din muzica rock. Am trecut prin aceleasi entuziasme juvenile si ma intreb DE CE tinerii sunt, toti, atat de deschisi la chemarile grosiere ale diavolului?
Ca tata, zic: copiii de 1 an tind sa considere ca toate le apartin (jucariile altor copii, dragostea parinteasca, protectia, cercul mic care este familia, nicaieri nu apare Dumnezeu), cei de 2-3 ani needucati continua sa considere ca orice jucarie care li se pare interesanta este a lor pe loc (ceilalti copii nu mai conteaza in fata dorintei lor de a avea in posesie acea jucarie) iar cei educati dau jucarile lor altor copii, cu resentimente mai mici sau mai mari, iar la 4-7 ani devin nedumeriti de comportamentul ciudat al celor care nu isi impart jucariile ci au sentimentul posesiei exacerbat si raman blocati, fara reactie: desigur, cei needucati in a imparti, castiga. Cei invatati cu morala crestina, se uita cum au pierdut si nu pricep: parintii lor le-au zis sa se comporte intr-un fel care este gresit si e mare razboiul din mintea lor care se afla in constructie. Aici voiam sa ajung: copiii sunt sub influenta diavolului (caci asa par) si noi, parintii, impreuna cu ingerul pazitor, trebuie sa ii dirijam? Daca este asa, cat de oribil este sa te uiti la un copil de un an, caruia nu-i pasa de Dumnezeu, pentru ca nu e constient de EL, ci de celalat...???!!
|
|
#47
12.10.2014, 22:52:36
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cand cineva se uita la un copil, si primul lucru care ii vine in cap este cuvantul "diavolesc", atunci nu stiu ce fel de parinte este sau va fi acel om...
|
|
#48
12.10.2014, 23:55:50
|
|||
|
|||
|
Citat:
[quote=abaaaabbbb63;569173]Acel copil, in stare naturala si pura, la 1 an, nu vede lumea cum o vezi tu. Pentru el nu exista Dumnezeu, nu exista Diavol, exista doar joaca, mancare si somn. /quote] Nu ai copii, este clar: ce inseamna joaca? Cine castiga? Cu ce metode castiga ti se pare familiar? Mancarea este comuna si vacilor sau porcilor:toti isi hranesc puii, nu este cazul sa ne cramponam de asta. Cu ramele este mai greu, caci sunt hermafrodite, dar ce stim noi despre asta... Oamenii care nu au copii, tind sa fie foarte destepti in a contra pe cei ce au copii. Parerile lor sunt importante, deoarece ei nu s-au crescut suficient pe ei insisi. Cand vor afla ca nu era suficienta experinta lor de pana atunci, ca sa emita o opinie pe o problema, vor fi deja parinti de copii, asa cum am fost si noi, parintii de copii. Dar ce folos, daca ne dam cocosi... Tu cum ti-ai face copilul cresin? Si sa ramana asa dupa interactiunea cu ceilalti copii. Al meu se descurca, cu greu, dar nu renunta la felul lui de a fi.
|
|
#49
13.10.2014, 15:13:24
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca ne nastem buni si devenim rai, sau ne nastem rai si eventual devenim buni, prin educatie, asta m-a framantat si pe mine. Daca am gandi strict ateu, am putea spune ca ne nastem asemanatori cu regnul animal, iar judecata, ratiunea, depasirea conditiei animalicd, sunt rodul evolutiei filogenetice ( a speciei), care este urmata intocmai de evolutia ontogenetica (,a individului). Insa Biblia ne spune oarecem invers, ca am fost facuti oarecum superiori, " dupa chipul" lui Dumnezeu, dar am decazut si am ramas asemeni animalelor din cauza neascultarii, nesupunerii. Am fi putut fi desavarsiti daca nu am fi facut acea greseala, daca am fi respectat acel unic indemn de a nu face ceva care ne-ar fi putut face rau...si de atunici continuam sa ne facem rau, nu atat noua ca indiviza, ci intregii specii si intregii creatii a lui Dumnezeu. Multi dintre noi nu realizam ca daca facem altora rau ca sa ne fie noua bine, tot raul se va intoarce ulterior impotriva noastra, si aceia vor raspunde tot facandu-ne rau, e o lege a fizicii, se nmeste interactiune :). Unde anume in cadrul evolutiei individuale, ontogenetice, se repeta greseala protoparintilor, zau ca nu imi dau seama, probabil difera de la un individ la altul. Dvs va referiti la perioada cand inca copill nu asculta, nu econstient nici macar de dvs ca parinte ( desi se spune ca educatia unui copil incepe undeva foarte devreme) ;cine stie, poate si Dumnezeu o fi avut o perioada in care ne-a asteptam sa ne dezvoltam suficient pana sa-l intelegem; insa greseala, caderea noastra in pacat a avut loc dupa ce am fost capabili sa o constientizam si sa ne-o asumam voluntar; nu neaparat ca diavolul nu ar fi incercat sa ne influenteze si inainte, insa, probabil, nu a avut ingaduinta de la Dumnezeu sa ne corupa. Asa cum noi suntem responsabili sa corectam greselile copiilor nostri ( nici un pui de animal nu e lasat de izbeliste, ci corectat, educat de parintii lui, ce e bine sa faca si ce nu, lucru pe care am observat ca noi oamneii nu-l facem la fel de bine daca adoptam un pui orfan de alta specie :)), pana la o varsta, si ii lasam sa aleaga abia cand consideram ca sunt pregatiti sa o faca, ca stiu ce e bine si ce e rau, pesemne asa a facut si Dumnezeu cu noi, in cursul evolutiei filogenetice.
|
|
#50
13.10.2014, 15:39:33
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ma bucur insa ca intamplarea fericita a facut ca tocmai ieri ( duminca ) sa se citeasca si sa se propavaduiasca chiar pilda semanatorului :). Iar ceea ce a spus acolo Mantuitorul, e ceea ce face diferenta intre oameni... In cazul de fata samanta este Cuvantul lui Dumnezeu, care e acelasi si are aceeasi putere pentru toata lumea, nu este asemeni unei seminte oarecare, care are in ea o informatie genetice mai buna sau mai putin buna ( performanta) care alaturi de mediu , ii conditioneaza germinarea si evolutia ( mai multe seminte in conditii identice de mediu nu dau acelasi rod, de asemeni 2 seminte identice in conditii diferite, iar nu dau acelasi rod). Cuvantul lui Dumnezeu aici este constanta; variabile sunt 1) mediul si 2) ravna personala. De data asta nu am mai auzit comparandu-se ipostazele caderii semintei ( drum, stanca, umbra, etc) cu mediu sau alti factori extrinseci ( anturaj, etc) ci cu apropierea mai mare sau mai mica a noastra de lume si de lucrurile materiale...adica 1) cei din drum= aud cuvantul dar nu prinde radacini in sufletul lor, pt ca ei acolo au cu totul alte preocupari; 2)cei din loc pietros - saminta incolteste,dar nu o uda, adica nu o alimenteaza, nu se preocupa ulterior sa aprofundeze, sa hraneasca credinta care a incoltit in sufletul lor; si 3) cei din loc umbros, care sunt impresurati de buruieni, sunt cei care fiind prea atasati de bunurile materiale ale acestei lumi, sunt curand coplesiti de griji care ii fac sa abandoneze credinta si grija pt sufletul lor. Deci ca sa ajunga sa dea rod o samanta e nevoie de sol in care sa isi infiga radacina, apa sa o hraneasca, si lumina de asemeni, ca sa poata creste suficient de repede cat sa depaseasca buruienile care nu au nevoie de atata lumina, cresc si cu mai putina. Insa acesti factori simbolizeaza nu conditii de mediu, care teoretic sunt independente de vointa noastra, ci predispozitii intrinseci ale sufletului ( solul) cat si preocupari voluntare -" hranirea", "udarea", expunerea la lumina - adica activitati voluntare ale noastre prin care sa ne consolidam credinta, citit, rugaciuni, frecventarea slujbelor. Abia cand incepem sa punem si in practica cele invatate, atunci se poate spune ca am ajuns in ipostaza a patra a semintei care a dat rod insutit...
|
|
|
Mod linear
