Citat:
În prealabil postat de Marcel_Ionut
Intr-un fel ma simt prost ca incerc sa o mustru, nu-i dau cu bata in cap doar incerc sa ii reamintesc putin de lucrurile astea duhovnicesti. Daca ii vorbesti cuiva de biserica ori te ia in ras ori te considera un fanatic, ori homofob ori alte tampenii. Cum putem noi mustra oamenii fara sa-i ranim?
|
Intelegandu-i, retraind drama lor.Drama caderii firii umane.
Daca mustru,sa nu o fac ca sa imi afirm ideile mele geniale si adanca mea spiritualitate . Sigur aceasta mustrare va parea ca superioritate si va rani pe celalalt.
Mustrarea utila apare doar cand te ai framantat sa intelegi postura celuilalt,variantele care le are.,motivele care l-au dus la cadere ,neputinta de a se indrepta.
Doar atunci vei sti sa identifici exact golul de care sufera ,si sa ii completezi nevoia care o are de un sfat .
Mustrarea trebuie sa fie o continuare a nevoii celuilalt,nu o afirmre a desteptaciunii (neprihanirii,iata mandria !) tale
Uite,incerc sa aplic la un caz,sper sa nu dau cu bata in balta :)
Iisus mustra pe vanzatorii de animale de sacrificiu din templu, ba chiar le rastoarna mesele.
Supara El pe acei oameni ,le face bine ?
Aparent nu caci le strica jobul,si chiar increderea lor ca aveau o misiune sfanta,de a servi opamenii cu animale de jertfa ,pe care aceia,sositi la templu, nu ar fi avut de unde sa le ia
Dar ,acesti oameni,sau unii din ei, nu se limiteaza la a fii vanzatori . Traind linga Templu ,ei iubesc pe Dumnezeu ,si vad cat de relativa ajunsese credinta vechii legi,astfel ca Templul ajunsese ca o piata,si iertarea pacatelor se cumpara prin animale
Astfel in ei era nevoia de Cineva care sa indrepte lucrurile , sa aduca credinta cea dreapta ,care vechea Lege nu o putea satisfice.
Probabil ca unii dintre ei se vor fi bucurat vazandu-si mesele rasturnate ,caci mai rau decat pierderea unor bunuri,ii durea lipsa de sens a vietii lor . Vor zice,iata Imparatul cel asteptat,care vine sa indrepte lucrurile ,si sa deschida usa Templului tuturor
Iata ca Iisus ,desi ii mustra , le indpelineste prin aceasta o nevoie a sufletului ,nevoia de a gasi o cale directa catre Dumnezeu,nu prin intermediul animalelor,care le vindeau