[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

cand m-am referit la morala, m-am referit la faptul ca morala este parte esentiala a credintei crestine, si nu poti sa faci voia Domnului daca nu
ai un sistem de valori morale (crestine).

Asta e cu totul altceva. Aşa parcă mai merge...
(Cu menţiunea că:
a) degeaba ai un sistem de valori morale dacă nu le trăieşti efectiv; nu sistemul e esenţial ci vieţuirea morală; or, cei care nu au o vieţuire morală sunt de obicei moralişti - îşi folosesc sistemul pentru a cerceta pe ceilalţi, cerînd şi impunînd "Trebuie să!...", dar nu îşi ţin viaţa la înălţimea virtuţilor pe care le declamă; fiecare din noi păţeşte asta, din pricină că nu suntem în comuniune reală cu Hristos ci doar ne închipuim că suntem... Intelectualizăm, în loc să experiem. Vorbim despre Dumnezeu, în loc să vieţuim în Dumnezeu.
b) de la a recunoaşte importanţa moralei nu e decât un pas până la a pica în moralism. Iar pasul acesta se face sau nu în funcţie de raportul dinlăuntru nostru între smerenie şi mândrie, iubire de Dumnezeu şi aproapele sau iubire de sine... Toate trec prin ataşamentele pătimaşe, prin idoli... Un rob al ataşamentelor idolatriceşti nu e liber să iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele. Dar e moralist, că e uşor aşa...)