[fallen]

În prealabil postat de Annyta

În legătură cu discuţiile anterioare, în care se pomenea şi de jertfa de a renunţa la (ataşamentul de) un anumit confort material, aş vrea să înţeleg mai bine acest lucru.

Nu cred că e obligatoriu ca existenţa unui confort să presupună, mereu, ataşamentul de acesta. Deşi e foarte probabil, într-adevăr. Asta Domnul ştie cel mai bine.

De exemplu, dacă ar fi vorba de o problemă de sănătate a unui membru al familiei, aş considera normal să mă mut ... cu chirie, să zicem, pentru a avea bani de o operaţie...

Am o prietenă care vrând-nevrând a renunţat la un anumit confort, că are patru copii şi normal că e greu să-i creşti... Mi se pare clar că a ales bine, dar Dumnezeu a pus-o (pe ea şi pe soţul ei), într-o situaţie concretă...

Eu nu prea văd în jur, în zilele noastre, ocazii de jertfe din astea, mari. (De altfel am şi postat citatul din Steinhardt în care suntem invitaţi la a face jertfe mici, zilnice, de genul politeţe, bunăvoinţă etc. - care cer şi ele un anumit efort şi o anumită stare, dacă ne gândim că putem fi obosiţi, stresaţi, solicitaţi la datorie etc.).

Adică azi nu mai suntem duşi în închisoare sau nu ni se confiscă averea pentru mărturisirea credinţei...

Dacă ar fi, aşa de bună voie, să aleg sărăcia, păi m-aş gândi serios la călugărie, măcar să fac un lucru ca lumea...

Referitor la carieră, care a fost şi ea adusă în discuţie - dacă ar fi de exemplu un chirurg foarte bun, care evident a studiat şi a muncit enorm pentru a fi astfel, pe lângă darul primit de la Dumnezeu... ar trebui el să se ducă medic la un dispensar... pentru a alege sărăcia şi a se feri de păcatul mândriei, inerent, cred unii, pentru un om care are o carieră?

În prealabil postat de Annyta

Păi da. Dar dacă e un profesor universitar, sau de liceu, dar i s-ar cere, în spiritul jertfei, să fie doar învățător, la o școală primară, eventual cât mai modestă, pentru a dovedi că e modest, nu e legat de carieră, de poziție, de confort...

În prealabil postat de Annyta

Nu mi se pare neapărat o deviere. E de fapt o problemă de viață. Ce facem ca să nu trăim degeaba. Să nu fim furați de carieră, de confort. Eu m-am simțit cumva acuzată de aceste lucruri. Și cum aș da-o, nu sunt convinsă că sunt vinovată, sau că mă aflu în înșelare etc.

Oricum, mă bucur pentru link-ul cu profesoara, precum și pentru că ați răspuns la topic. Mi se pare util să discutăm... constructiv (vă rog :-))

În prealabil postat de iustin10

Putine exemple de jertfa s-au gasit pe acest fir. Oare a disparut jertfa dintre noi?
E greu sa ne jertfim caci pentru aceasta trebuie iubire fata de cel pentru care te jertfesti.
Am ceva de daruit,dar sunt sute de oameni care au o nevoie.De unde sa stiu eu care merita si care nu,catre care sa dau si pe care sa il refuz.
Dar cand iubesti ,aceste intrebari dispar. Stii ca daca pentru un singur om ai indeplinit o jertfa ,cu toata dragostea, ai atins scopul jertfei.
Jertfa ta nu va rezolva problemele omenirii .Dar iti va arata tie si celuilalt calea catre dragostea adevarata.
Doar cand iubesti deplin poti aduce o jertfa totala catre nevoia cuiva , fara a interveni acel blestemat sentiment al masurii : 'oare nu dau prea mult? oare mie imi ramane ceva?"

Depre ce e de fapt vorba in acest topic? Despre renuntarea ( jertfirea) la un anume confort material, sau a unuia psihic, spiritual?
Desi de multe ori unul il include si pe celalalt, nu e intotdeauna obligatoriu. Unii isi gasesc confortul spiritual atunci cand au o anumita siguranta materiala si nu depind de altcineva si nici nu trebuie sa isi faca griji pt maine, au incredere in ei, le place ce fac, etc, altii din contra si-l gasesc in renuntare, izolare, o viata cat mai simpla si lipsita de griji inutile, cu un minim de confort material, dar fara obligatii fata de altii si responsabilitati mari.
Bineinteles ca e greu sa renunti la confortul material daca acesta iti conditioneaza confortul psihic...iar sa iesi in zona de confort psihic, e intr-adevar o provocare riscanta pentru oricine, atat pt cel care si l-a gasit intr-o multinationala de succes, cat si pentru cel care si l-a gasit in saracie si izolare ( omul se obisnuieste si cu raul, la fel cum se obisnuieste si cu binele, si ii este greu sa iasa dintr-o anume stare si sa treaca in alta, chiar daca teoretic ar fi una mai buna).
Cand ma gandesc la asta imi amintesc de un amic care atunci cand am vorbit despre lacurile care se formeaza in saline, foarte adanci dar cu o concentratie de sare atat de mare incat te tine la suprafata, a zis ca el n-ar intra acolo nici daca ar veni Cristos...
Apoi mi-am amintit un alt aspect : cand El a venit la corabie mergand pe mare, sf. Petru a fost cel care a cerut sa vina la El ( ca daca le-ar fi zis El sa vina, s-ar fi codit, ca si alte dati, cum sa facem asa ceva???), chiar daca ulterior s-a inspaimantat si a fost nevoie de interventia Mantuitorului pt a-l recupera din valuri :)...
Asadar, ma gandesc ca orice fel de jertfa, indiferent ca e una materiala, sau e vorba de o iesire dintr-o zona de confort ( asumarea unui risc) cred ca nu poate fi dcat una asumata voluntar, nu ceruta, pretinsa de cineva din afara...si m-as risca sa presupun ca necesita si oarecare grad de interventie divina :)
Daca esti sau nu pe calea cea buna si ziditoare atunci cand esti in zona ta de confort, sau din contra, te ascunzi si te feresti de unele responsabilitati, asta e discutabil si difera de la caz la caz...dar iarasi cred ca nu e o situatie din care sa iesi asa usor prin propriile puteri, si cu atat mai putin daca incearca cineva sa te traga, sa te forteze sa iesi afara; cum spuneam, poate unii ar iesi daca ar vedea pe Cristos venind la ei pe apa, pecand altii nici atunci :D; ( aspect caruia sincer nu stiu ce corespondent i-am mai putea gasi in lumea si la vremea de azi, ceva care sa ne dea atata incredere incat sa ne permitem sa riscam tot ce ne facea pana acum sa ne simtim in siguranta....