Citat:
În prealabil postat de mirela.t
Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.
Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.
Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!
|
Foarte bun comentariul,la obiect.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|