"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?

Cred ca e la fel ca in cazul ierarhiei, ascultarea merge pana la a face ceva impotriva credintei sau a moralei. Asadar, daca sotul spune sa se converteasca ambii la catolicism sau alt cult in niciun caz nu se face ascultare. La fel, daca spune ca fure sau altceva ce tine de morala nu exista ascultare.

[tabitha]

În prealabil postat de anita

Poate sunt si acum femei care fac milostenie fara stirea unor barbati zgarciti. Sa nu mai dea ca sa le fie pe plac?
Sora Florentinei nu pagubeste casa , da din preaplinul ei. O contributie are si ea la acea bunastare , chiar daca nu face afaceri , dar are grija de gospodarie , sot , copiii. Deci da si din munca ei.
Doamne ajuta !

Foarte bine punctat, Anita.

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Nu are "noroc", e binecuvântarea Domnului.

[tabitha]

Era un fel de a spune, Ovidiu. În fine, fiecare cu binecuvântarea lui. :) Nu mă plâng.

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.
Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

Foarte bun comentariul,la obiect.

În prealabil postat de mirela.t

Era un fel de a spune, Ovidiu. În fine, fiecare cu binecuvântarea lui. :) Nu mă plâng.

Din păcate, nepotrivit.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...roc-81230.html

[tabitha]

Ei hai, să nu exagerăm.

Cuvântul noroc există si dacă îl folosim - cel putin asa cum l-am folosit eu - nu înseamnă că ne facem un idol din el.

[Yasmina]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca e la fel ca in cazul ierarhiei, ascultarea merge pana la a face ceva impotriva credintei sau a moralei. Asadar, daca sotul spune sa se converteasca ambii la catolicism sau alt cult in niciun caz nu se face ascultare. La fel, daca spune ca fure sau altceva ce tine de morala nu exista ascultare.

Pai exact,aici situatia este de asa natura incat este impotriva morale crestine de a ne ajuta parintii in caz de boala si neajunsuri.
Cine sa-i ajute? Nu raman in grija copiilor la batranete?
Cum pot sa ascult de un barbat care imi propune in mod inuman sa-mi las parintii sa traiasca in lipsuri sau sa moara neavand bani sa-si cumpere tratamente costisitoare?
Ma sacaie constiinta ca nu-mi ascult barbatul sau ca-i las de izbeliste pe cei care mi-au dat viata sa se descurce cum stiu?

Cu aceasta falsa morala, nu-I de mirare ca atatia atatia batrani sufera in tacere in timp ce copiii lor huzuresc cu tot luxul si comfortul,numai ei pt familia si urmasii lor.
Inteleg ca femeia trebui sa-si asculte barbatul...asta este un fundament al casatoriei dar nu o osanda ,ascultandu-l orbeste acolo unde nu mai exista morala si ajunge si ea sa-si piarda sufletul alaturi de el.
Cand vezi ca nu o scoti la capat cu un om indaratnic in necredinta sa,aplici metoda"scapa cine poate"!
Nici el nu vrea Binele,nici pe tine nu te lasa...ce este de facut?Il faci oricum,in ascuns pana Dumnezeu il va inmuia si pe el. Nu inseamna ca daca asculti de un necredincios veti ajunge departe amandoi!

În prealabil postat de mirela.t

Ei hai, să nu exagerăm.

Cuvântul noroc există si dacă îl folosim - cel putin asa cum l-am folosit eu - nu înseamnă că ne facem un idol din el.

Nu fi aşa de sigură, mai gândeşte-te. Eu nu mai insist.