Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Sfatul pe care l-am dat mereu tinerelor familii, referitor la administrarea banilor este sa existe un fond comun (orientativ: trei sferturi din castigurile fiecaruia) pentru cheltuielile comune: casa si intretinerea ei, masa, cheltuieli legate de copii, concedii, biserica, eventual (dar nu neaparat) investitiile pe termen mai lung. Tot la cheltuieli comune ar trebui sa intre si ajutorarea parintilor.
Ne ramane fiecaruia un sfert din venituri pentru cheltuieli in care avem completa libertate. Altfel, ar fi un permanent scandal.
|
E un sfat bun, dar de exemplu nu poti pune biserica (cu tot ce derivă din ea) la "cheltuieli comune" dacă unul din soti este ne-credincios, i.e. nepracticant. Si cu ajutorarea părintilor - depinde de sumele care se implică, si cum sunt ele câstigate. Când unul câstigă foarte mult, iar altul putin sau deloc, este dificil să trasezi linia cheltuielilor "independente". Dar cu ajutorul lui Dumnezeu se face si acolo lumină, mai ales cu sfatul duhovnicului sotului care este credincios.
Eu sunt pentru bugete separate, conturi separate, mai ales că banii acum circulă mai putin în cash cât în virtual. Stabilim de ce este responsabil fiecare din cheltuielile lunare/ anuale, apoi fiecare pune ceva deoparte sau dispune cum doreste de ceea ce îi rămâne. Asa se evită disensiunile în familie. Ah, si nu sunt pentru a da socoteală si explicatii sotului pentru fiecare bănut cheltuit. Al meu chiar mi-a spus că preferă să nu stie detalii din astea cu tot dinadinsul.