[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Parascheva16

E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

În familiile care nu au o menajeră sau acolo unde nu are cine să o ajute pe femeie (nici mamă, nici soacră, nici soră etc.), aceasta are de făcut într-adevăr toate cele enumerate şi încă altele. E vorba despre rolul femeii în familie.
Acest rol, corespunzător statutului de femeie, de mamă şi de soţie, precum şi în acord cu anumite predispoziţii ale femeilor (unele sunt date genetic, de pildă sensibilitatea, gingăşia, blândeţea) include principalele activităţi ale femeii în cadrul familiei. Cine nu îşi face bine rolul stânjeneşte pe cei care au aşteptări de rol din partea ei. Şi produce crize în funcţionarea familiei, dintre care unele pot evolua până la deznodăminte cu totul de nedorit (divorţul, fuga de acasă a copiilor, vagabondajul, adulterul, cearta violentă etc.).
Similar stau lucrurile şi în cazul bărbatului. Are şi el nişte roluri, conform statutului de soţ, tată, bărbat.
Neîndeplinirea rolului atrage şi pierderea statutului.

Pe marginea acestor banale constatări două comentarii:
1) Omul nu se reduce la rolul său. Persoana e mereu infinit mai mult decât executantul unor activităţi. Persoana nu se evaluează după numele sau ansamblul activităţilor desfăşurate. Dacă ar fi aşa, cum calificăm o persoană care nu face "mai nimic"? De exemplu pe unul care şade ani în şir pe un stâlp şi se roagă. Ar putea fi un sfânt sau un nebun incurabil, dacă e să judecăm doar după ce face. În realitate omul, indiferent ce face, se menţine ca taină, prin însăşi natura lui de om. De aceea nici nu poate fi închis în reguli, teorii, norme, ideologii, sisteme. Persoana este inepuizabilă, la modul cel mai propriu; ca urmare, este o eroare de interpretare să reducem persoana femeii (sau a bărbatului) la rolul său (adică la ansamblul activităţilor prescrise de rol). Un rol sau un statut sunt doar o parte a realităţii persoanei. Pe de altă parte, a exagera importanţa rolului înseamnă şi a face inflaţie de rol. Când o femeie se defineşte pe sine ca mamă sau ca soţie, deja a picat din taina persoanei şi nu face decât să se reducă pe sine la rol, adică să sugrume întregul prin parte. Proces periculos, dezumanizant, inflaţionist.

2) În familia unde împărăţeşte iubirea, rolurile femeii şi ale bărbatului sunt împărţite şi purtate împreună şi cu bună înţelegere. Adeseori bărbatul spală, calcă rufele, face cumpărturi, îngrijeşte copiii etc. Uneori femeia se ocupă de treburile bărbatului. Periodic ducem sarcinile unul altuia, aşa cum cer împrejurările, fără prea mare tam-tam, din iubire, firesc, discret.

Nu e trist că femeia face activităţile menajerei (poate fi amuzant, dramatic, folositor, chinuitor, sublim, inutil etc.), în schimb e strâmb când judecăm femeia după roluri, iar nu după menire şi roade. Persoana, indiferent de sex, nu e cumul de sarcini, ci taină. Trist e când piere taina, sufocată de judecăţile noastre valorice privind rolul.