Citat:
În prealabil postat de CristianR
Frumoasă și folositoare pledoarie pentru Moș Crăciun.
|
De fapt explicatia arata chiar unde e problema, evidentiind confuzia intre spiritualitatea crestina si spiritualitatea de genul new-age. Toti oamenii au nevoie de spiritualitate, dar de spiritualitatea buna. Pentru ca de spiritualitate tine si paganismul, sau ce face o ghicitoare de la noi. Sincretismul religios propune un amestec din toate acestea, fara deosebire intre ele.
La fel e si nevoia de magie si spiritualitate a copilului. Depinde de parinte cu care spiritualitate o umple. De aceea nu-i va da carti despre vrajitorie sau paganism pana nu e capabil sa distinga adevarul. E adevarat ce spun? Povestea cu Mos Craciun a aparut intr-un spatiu desacralizat, in care lipsesc minunile si in care era nevoie de astfel de povestiri magice. Toate vietile sfintilor, minunile contin o gramada de povestiri magice, nu doar una. Cum am mai scris, basmele nu au nicio comparatie cu Mos Craciun.
Problema cea mai mare e cand copilul afla ca totul e o minciuna, asadar aceasta portiune de spirtualitate creata de parinti si ceilalti se darama brusc. Cine nu avea si partea de spirtualitate adevarata, crestina (poate are parinti nepracticanti), aceasta era singura parte de spiritualitate pe care si-o crease iar credinta o avea intr-o mai mica intensitate. E posibil sa devina necredincios? Sau un copil care a primit si o educatie crestina in paralel, e posibil sa i se zdruncine credinta, macar in parte?
Si cum se impaca minciuna e amuzant daca parintele trebuie sa spuna la spovedanie sau nu.
Povestea e facuta de adulti, nu de copii. De fapt e invers, cei ce sustin inversunati aceasta poveste nu mai stiu cum e sa fii copil, el crede ca si un copil gandeste ca un adult. Nu intelege ca acel copil isi creaza o lume intreaga si e afectat cand aceasta se prabuseste. Adultul crede ca si copilul gandeste tot logic si ca un adult. E normal ca daca ii dai cadouri unui copil o sa-i placa orice legat de acest fapt.