Citat:
În prealabil postat de crinrin
Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)
E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!
|
Adevarul e ca multor oameni care pot avea copii in mod natural au teama si retineri cand vine vorba de adoptat, apoi, pentru cine vrea sa adopte e foarte greu din cauza legislatiei infioratoare legata de adoptii.
De fapt, eu nu sunt un exemplu pentru nimeni, parintii mei sunt, cei care m-au salvat si mi-au dat o a doua sansa la viata. Daca nu erau ei, poate in ziua de azi nici nu mai traiam, poate faceamcine stiece fa sa supravietuiesc, poate pur si simplu nu ajungeam unde sunt azi. Dumnezeu i-a calauzit pe ai mei (ei sunt singurii parinti pe care ii am, nu cei biologici) sa ma salveze. Pentru ca pot sa spun ca intr-adevar, pe 25 martie, de BunaVestire, pe cand aveam 9 luni de viata si nu stiam nici sa ma ridic in fund si aveam 4 kile, Dumnezeu, prin parintii mei mi-a dat o sansa la viata. Asa ca ei sunt exemplul, nu eu. Eu sunt cea care multumeste pentru sansa aceasta.
Sarbatori fericite tutoror si Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa incercam, cu fiecare zi care trece, sa fim mai buni, mai iertatori, mai altruisti.
Si, indiferent ca practicam sau nu credinta asa cum trebuie, daca exista credinta, cat de mica, sa nu uitam sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem.
PS: imi cer scuze pentru postarea lu ga si pentru gramatica proasta (scriu de pe telefon).