"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

În prealabil postat de Corinusha

Adevarul e ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce sot mi-a dat, chiar daca e el reformat (nepracticant). Eu un om cu care se poate face casa si care e acolo langa mine cand am nevoie de sustinerea lui; e acolo si ma inurajeaza si ma ridica de cate ori cad, iar eu incerc sa fiu acolo pentru el, sa il ajut sa se ridice cand cade, sa il incurajez sa nu renuntela visuri atunci cand e greu. Suntem acolo, unul pentru elalalt tot timpul, fie chiar si cu un simplu sprijin moral si o vorba buna. Nici in cele mai frumoase visuri nu m-am gandit ca, casnicia, desi e grea, e si asa frumoasa.
M-a napadit melancolia-fericita :)
Chiar ma gandeam azi (ca azi am timp la servici sa si gandesc si sa ma si relaxez, desi trebuie sa fiu aici) ca sunt o femeie norocoasa de ce putin doua ori (va rog nu va ganditi la noroc ca la zeul - sau ce-o fi - noroc): am fost adoptata la noua luni de 2 parinti iubitori si am un sot de nota 10. Daca ne binecuvinteaza Dumnezeu si cu copii sanatosi si voinici, atunci eu nu mai pot sa Ii cer nimic in plus. Doar sanatate si putere si sa fim bine cu totii.. Ah, si PACE in lume.

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!