[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu e părerea unor teologi, ci e Tradiţia Bisericii lasată de Sfinţii Părinţi (din vremea primelor sapte sinoade ecumenice). Şi sunt sfinţi contemporani precum Sf. Siluan, Sf. Ioan de Kronstadt, Sf. Ioan Maximovici, pr. Sofronie, pr. Rafail Noica, pr. Galeriu care au trăit în acest duh al desei împărtăşiri (chiar zilnic dacă era posibil). După logica ta, probabil că ar fi trebuit să se spovedească zilnic.

Citeste link-ul dat de mine si sunt sigur ca dupa aceea imi vei da dreptate. De aceea iti ziceam ca sustinem acelasi lucru, dar tu nu ai studiat sa vezi ce sustin acei teologi. Par Schmemann sustine exact ideil protestante. S-a luat dupa teologi catolici care s-au luat dupa conceptii protestante. Iar dupa Par. Schemann s-a luat Par. Pruteanu si Diac. Ica, apoi dupa acestia s-au luat preotii citati si voi.
Par. Schemann neaga rolul de Taina al Sfintei Impartasanii, de aceea spune ca poate fi luata oricum. Neaga cultul sfintilor si cultul sfintelor moaste. Exact ca protestantii, spune ca din sec. IV, odata cu sf. Constantin cel Mare, in Biserica au aparut influente negative si de atunci totul s-a stricat.
CItez: "Autorul aderă la concepţia că ideea de „sfinţire”, de „Taine” şi în general cea de putere sfinţitoare a sfintelor slujbe era străină Bisericii străvechi şi a apărut doar în epoca de după Constantin. Autorul susţine ideea că în Biserica timpurie Euharistia avea un înţeles cu totul diferit de cel primit ulterior. Euharistia, crede el, era o exprimare a unirii ecleziologice într-o adunare a credincioşilor, fericitul ospăţ al Domnului. "
Despre hirotonia preotilor, exact ideile protesatnte: "Autorul exprimă ideea că doar în epoca post-constantiniană s-a petrecut o împărţire în clerici şi simpli credincioşi, care nu exista în Biserica timpurie şi a intervenit ca urmare a „pătrunderii concepţiilor misteriologice”. „Biserica timpurie trăia cu conştiinţa de sine ca popor al lui Dumnezeu, preoţie împărătească, cu ideea alesului şi nu aplica principiul consacrării la primirea în Biserică sau, şi mai puţin, al hirotonirii în felurite ordine ierarhice” spune Par. Schmemann. În această descriere a epocii constantiniene şi a celei următoare, tratarea protestantă este evidentă.
Despre cinstirea sfintilor: "El afirmă că s-a petrecut o schimbare abruptă în epoca constantiniană, când a apărut un strat nou în cult sub forma unei „creşteri extraordinare şi rapide a cinstirii sfinţilor” „Începând din secolul al IV-lea”, continuă extrasul din carte, „a apărut în Biserică conceptul sfinţilor ca mijlocitori aparte înaintea lui Dumnezeu, ca intermediari între oameni şi Dumnezeu, la început ca unul cotidian şi practic, dar mai apoi ca unul teoretic şi teologic”. Aceasta este o abordare complet protestantă, neaşteptată din partea unui teolog ortodox. Suntem uimiţi că un autor ortodox se pune de aceeaşi parte cu recenzorii neortodocşi ai evlaviei ortodoxe, ce sunt incapabili să pătrundă într-o trăire ce le este străină."
Am incheiat citatul.