Citat:
În prealabil postat de antoniap
Nu intotdeauna ierarhii timpului au condus cu adevarat Biserica. Sa ne amintim de patimirea Sfantului Ioan Gura de Aur.
|
Din viața Sfântului Ioan Gură de Aur:
Primul exil: In a treia zi dupa caterisire, pe la amiaza,
Ioan s-a pus la dispozitia celor ce aveau sa execute ordinul fara ca multimea sa stie, si a plecat in surghiun, in localitatea Praenetum din Bitinia.
Al doilea exil: A treia zi dupa Pasti, au venit Ia imparat Acacius, Severian, Antioh si Chirinos, indemnandu-l sa indeparteze pe Ioan...Afland ca deja un grup de soldati era pregatit sa-l scoata cu forta,
pentru a nu se face tulburari in popor episcopul Ioan si-a luat ramas bun de la episcopii pe care ii iubea, de Ia Olimpiada si diaconitele Pentadia si Procla si de la Silvina, sotia fericitului Nevridios, si a iesit prin partea de rasarit a bisericii, fara a fi vazut de cei care erau cu el. Fiind preluat de un grup de soldati traci, s-a imbarcat pe o corabie si s-au indreptat spre Bitinia, iar de aici, mergand ziua si noaptea, au ajuns intr-un orasel pustiu din Armenia, numit Cucuzis.
Ce a făcut Sfântul Ioan? S-a împotrivit? S-a înarmat cu dreptate? Nu! Sfântul Ioan a evitat să producă tulburare și dezbinare în interiorul Bisericii, a căutat pacea, a acceptat nedreptatea și și-a iubit vrăjmașii.