Vindecare personala - Bodhicitta Imparateasca
"Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?"
------------------
Cea mai inalta virtute a inimii, in budismul mahayana, este dorinta ca toate fapturile sa fie izbavite de orice forma de suferinta, sa se bucure fara contenire de darurile nesfarsite ale sfinteniei.
Aceasta dorinta speciala, rar de gasit in inima oamenilor, poarta denumirea de bodhicitta (mai precis bodhicitta aspirationala - care genereaza ulterior o bodhicitta actionala).
Pentru ca nu are egal intre virtuti, bodhicitta mai este denumita regina virtutilor. Ea este nascuta din mila si bunatate - mila, pentru ca toate fapturile supuse schimbarii sunt patrunse de suferinta.
Bodhicitta cunoaste multe trepte, stadii de evolutie. Poate fi clasificata functie de multe criterii.
Cea mai cunoscuta clasificare deosebeste trei feluri de bodhicitta:
1.bodhicitta pastorului
2.bodhicitta barcagiului
3.bodhicitta imparateasca
Prima forma de bodhicitta se numeste a pastorului pentru ca asemenea pastorului acesta doreste ca mai intai toate oitele lui sa fie ferite de pericol, pastorul fiind ultimul care se pune la adapost.
A doua forma de bodhicitta este dorinta ca fluviul suferintei sa fie trecut impreuna, in acelasi timp, cu toate fapturile.
A treia este o bodhicitta care doreste sa ajute dar vede clar propria neputinta. Un ajutor dat de un orb, in loc sa ajute, poate rani ceilalti orbi. In consecinta, aceasta bodhicitta este mai intai rationala, aspirand la curatire personala in scopul ajutorarii corespunzatoare a tuturor fapturilor. Se spune ca este imparateasca pentru ca aceasta are nobletea si puterea extraordinara izvorata din curatenia inimii.
In practica, sunt angajate toate cele trei forme de bodhicitta, diferentierea fiind facuta pentru a deosebi calitatea fiecareia, pentru a le cultiva - succesiv sau simultan, functie de circumstante.
__________________
|