[delia31]

Cristirg, imi dai voie sa-ti zic cate ceva?

Nu unde anume scrie ca Hristos a fost persoana umana. Nu asta trebuie sa cauti. Ci mai degraba pe Acela despre care tot vorbim aici. Asa de la persoana la Persoana.

Dar pana una,alta, cauta sa gasesti daca vreun sfant a lasat sa se inteleaga ca Hristos n-ar fi persoana divino-umana.

De vrei sa intelegi cate ceva din dogmatica, alta e calea, nu vanatoarea asta de cuvinte si certitudini in litera.

Daca ai fi inteles macar teoretic terminologia, ai fi sesizat ca in traducerea in limba romana, s-a pastrat termenul grecesc ipostas.

Sf. Ioan Damschin foloseste termenul ipostas cand se refera la Persoana - ipostasa Cuvantului lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvantului, care era mai inainte simpla, a devenit compusa. Compusa din doua firi desavarsite, din Dumnezeire si omenire.

Deci, cand citesti la Sf. Ioan Damaschinul termenul ipostas, sa stii ca la Persoana se refera. Si cand citesti ipostasa trupului, sa stii ca se refera la faptul ca Persoana Lui din vesnicie S-a innomenit, facandu-se si subiect al firii umane.

Asta, daca nu cumva, vrei sa fii in contradicitie cu Sf. Maxim Marturisitorul care s-a luptat ceva vreme sa-i convinga pe unii care nu credeau ca ipostas si persoana sunt sinonime.

Sa vedem, unde mai zice Ioan Damaschin si alti sfinti de persoana divino-umana?

Peste tot unde se zice om desavarsit. Fiindca nimeni in vecii vecilor nu putea fi om desavarsit, adica persoana umana prin excelenta, in afara de singura Persoana divina care tocmai de aceea s-a inomenit.


Lasand Pastorala la o parte, ai inteles ce idee eretica subtila se insinueaza atunci cand Capy ne tot corecteaza daca zicem Persoana divino-umana?

Tu ai zis ca esti de acord cu formularea–Persoana divino-umana, dar Capy nu e de acord. Si ne tot da citate cum ca nu e permis nimanui sa zica de doua Persoane in Hristos. Desi nimeni nu intelege asa ceva aici.

Esti sigur ca nu te depaseste subiectul? Sesizezi ca terminologia trinitara opereaza cu nuante extrem de fine, unori insesizabile, daca nu stapanesti bine de tot intelesurile in Duh ale expresiilor folosite in original in greaca ?

Intelegi ce spune Ioan Cezar, ca unul expert in nuantari fine? Ca unul ce cred ca sufera cand ne vede cat de multumiti suntem unii in limitarea si reductionismul nostru autosuficient.

Ai putea sa zici asa in mare, care ar fi temele esentiale din dogmatica care trebuie aprofundate ca un prerequisite, inainte de a diseca teoretic subiecte de hristologie gen taina Persoanei?

De unde tre inceput? Cam ce confuzii ne pot aparea in cale si cum sa nu cadem in capcana iluziei ca citind un fragment, am inteles si cele ce inca nu s-au spus, ori nu s-au nuantat?

Ai ajuns cu studiatul Dogmaticii la capitolul despre Perihoreza? Dar la comunicarea insusirilor? Ai epuizat deja toate intelesurile?

Stapanesti macar la modul teoretic teoria enipostazei? Stii cine a formulat-o? Cine a sustinut-o, cine i s-a impotrivit? Cu ce argumente? I-ai prins subtilitatile? Unde se pot face confuzii?

Esti sigur ca ai inteles din propria ta vietuire, nu din teorii si articole de pe net, ca scopul tau pe lumea asta, scopul pt. care Dumnezeu te-a facut e de a fi in relatie ontologica, prin har, nu teoretica, cu Persoana divina care s-a inomenit, tocmai pt. ca tu, persoana umana sa te indumnezeiesti?

Sesizezi simetria in oglinda? Dumnezeu-omul, model pt. omul-indumnezeit. Persoana divino-umana model pt. persoana (ta) umana-indumnezeita.

Ai inteles pana acum din Biserica care e ideea esentiala, firul rosu care nu trebuie uitat? Cum ca omul e o fiinta menita nu doar sa ramana om, ci e facut sa fie om-indumnezeit, persoana (cu p mic) umano-divina prin har, nu in fiinta?

Dar pentru ca nimeni in Univers n-a fost in stare de asa ceva, atunci Una din Persoanele divine S-a inomenit.

Pana la El, stia cineva dintre oameni cum trebuie sa fie un om desavarsit, o persoana umana prin excelenta?
Puteam afla altfel daca nu ne-ar fi aratat Dumnezeu mai intai asta?

Persoana Lui divina inomenita se mai poate numi cum era inainte de a se inomeni? N-a devenit inomenita, adica si umana, adica si de-a noastra, ramanand evident si divina ca inainte?

Ai idee cam ce inseamna pericolul reductionismului in gandire, al rationalizarii excesive a dogmelor si pericolul subtil al poticnirii in litera prin alungarea Duhului, singurul care rotunjeste si slefuieste intelesurile celor neintelese? (daca evident, in prealabil ne-am straduit sa ne curatim mintea pt. a le primi).


Ai cunostinte despre controversele lingvistice legate de expresia "persoana in doua firi" deodata si de expresia "persoana cu doua firi"? Sesizezi vreo nuanta teologica in cele doua prepozitii -"in" si "cu" ?

Stii care din cele doua a ramas in definitia de la Calcedon? Cea care spune ca Persoana divina e in doua firi, tocmai pentru a contracara posibila erezie cum ca Persoana divina n-ar fi personal si in firea umana, ca si cum firea umana nu i-ar fi intim de personala. Daca intelegi.

Ce inseamna asta? Ca Persoana cea unică a Logosului din vesnicie e prezentă simultan, deodata in cele doua firi.

Persoana Lui e si in firea divina si in firea umana. Si de aceea nu putem sa o numim doar divina, pt. ca se afla si in cea umana. Si nici, doar umana, fiindca se afla simultan si in cea divina. Si atunci o numim O singura persoana divino-umana.

Ar mai fi si altele, dar deocamdata, daca admitem cu smerenie ca nu stapanim subiectul cu ramificatiile si consecintele lui ontologice, atunci, ar fi bine sa incepem cu catehismul si rugaciunea si sa recunoastem ca nu suntem decat niste diletanti submediocri.

Iar pe Pr. Staniloae, expert in terminologia trinitara greaca, si cel mai mare dogmatist contemporan de talie mondiala sa-l lasam sa-l conteste cei care sunt macar de acelasi nivel.

Exprimarea din Pastorala, (am mai zis), eu am inteles-o in sensul ca dupa intrupare, n-a existat o des-trupare, si ca Hristos a ramas Dumnezeu-om in vecii vecilor. Nicidecum n-am inteles ca s-ar fi transformat in om, fara sa mai fie Dumnezeu.

Daca s-a inteles gresit, nu-mi vine sa cred ca greseala a fost intentionata.

Zicea un avva – "numai cei smintiti, se smintesc".
Sa luam aminte!
En eirini proerhomen.