[Ioan_Cezar]

Plânsul de luni seara:

"Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, pentru că mă ferec eu singur cu voile mele, ca şi cu nişte obezi.
Căci putînd să zdrobesc legăturile într-o clipită de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac.
Mă las biruit de trândăvie şi de obişnuinţa patimilor. Cu voia mă supun lor.
Acest lucru, de ruşine plin, este mai anevoie de plâns, pentru că merg cu voia mea la vrăjmaşul meu şi el îmi leagă sufletul şi mă omoară în patimi, bucurîndu-se.
Şi putînd să sfarm legăturile, iată că nu doresc! Este oare o ruşine mai cumplită decât aceasta a mea? O, nu!"

*
"Gura mea netrebnică strigă către Tine, Stăpâne, şi inima mea necurată şi sufletul meu întru păcate întinat.
Auzi-mă, pentru bunătatea Ta şi rugăciunea mea nu o lepăda. Căci nu lepezi rugăciunea celor ce se pocăiesc întru adevăr.
Dar pocăinţa mea, Doamne, nu este curată! Un ceas mă pocăiesc şi două Te întristez!
Întăreşte sufletul meu pe piatra pocăinţei. Luminează, cu darul Tău întunericul din mine.
Pleacă-Te, Bunule Dumnezeu, către plânsul inimii mele, dar nu pentru dreptăţile mele, căci nu au nici o bunătate, ci pentru multa şi negrăita Ta bunătate şi pentru îndurările Tale!"

*
"Aşa, Stăpâne, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-mă şi primeşte rugăciunea păcătosului robului Tău! În dar mântuieşte-mă pe mine cu darul Tău!
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."