Citat:
În prealabil postat de catalin2
Daca s-a observat am mentionat de cateva ori care este invatatura protestanta in privinta firii umane. In mesajul trecut am inteles despre ce e vorba, din articolul dat de Cezar am inteles si de unde sunt aceste idei. Vad ca Lossky e unul din initiatorii acestei conceptii, am vazut ca un partizan e si Yannaras.
In teologia protestanta frea omului s-a degradat complet. Asadar, probabil, chipul lui Dumnezeu s-a atrofiat si s-ar putea spune ca omul nu mai e persoana. Si doar cresterea spirituala il poate face sa-si recapete chipul si, astfel, sa devina persoana. Observam o asemanare? Am scris de mai multe ori ca unii teologi rusi din apus, dar si teologi contemporani (pe langa Yannaras am inteles ca si Zizoulas are aceleasi conceptii) au fost atinsi si de idei protestante, din ecumenism. Am observat ca unii credinciosi au o evlavie la teologi. Sfintii sunt baza, teologii sunt scriitori. Vad o diferenta foarte mare intre teologii de acest gen si Parintele Staniloae. Parintele Staniloae nu am observat sa aiba invataturi exagerate, e mai apropiat de intelegerea sfintilor conemporani. Pentru ca are mare importanta si viata duhovniceasca a celui ce scrie.
|
In postarile de pana acum mi-am exprimat parerea personala, referitor la persoana, dar m-ai expediat rapid in categoria ecumenisti cu conceptii din protestantism. Cred ca am scris zeci de postari pe acest forum pornind de la tema chip si asemanare, in care, tocmai pt. a ne da seama de unde vin multe din ereziile neoprotestante, o luam de la Adam si Eva, de la efectele caderii si de la faptul ca ( ) chipul lui Dumnezeu in om nu s-a sters definitiv, ci doar s-a intunecat. Ma rog, acum aflu de la tine ca de fapt am conceptii din protestantism pe tema asta. No, bun.
Iti propun, daca doresti desigur, sa aprofundezi putin cateva idei chiar si numai la nivel intelectual, desi ele tin de asceza, nu de alta, dar poate sesizezi ca eu am dat alte intelesuri persoanei decat crezi tu ca as fi dat.
Eu incercam sa spun ca a fi persoana nu e o categorie sociala, ci una ontologica, ca persoana e ascunsa in noi de cand ni s-a dat chipul, asa cum padurea e ascunsa intr-o ghinda, sau lanul de grau intr-un bob.
Daca ghinda e rupta de mediul care s-o hraneasca, padurea nu se va arata niciodata. La fel, daca chipul omului se rupe de Cel care poate scoate tot adancul bogatiilor din el, chipul Chipului din el nu se va arata niciodata.
A fi persoana e o devenire dinamica, pe masura ce Persoana lui Hristos ia chip in om. Pe masura ce omul devine chip al Chipului, al Protochipului. A fi persoana in sens civil nu e acelasi lucru cu a fi persoana in sens ontologic. Parerea mea ( si a celor de mai jos).
Avem mai jos urmatoarele intelesuri asupra a ceea ce inseamna persoana.
Sunt autori care nu pot fi suspectati de ecumenism si influente din Protestantism.
Citat:
Sf. Ioan Gura de Aur
“Caci om nu e cel ce doar are maini si picioare, nici cel ce este rational, ci cel care practica credinta si virtutea plina de cucernicie” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cateheza a II-a, PG 49).
|
I s-ar putea cumva imputa Sf. Ioan Gura de Aur ca ar crede ca dupa cadere, omul nu mai are in el chipul lui Dumnezeu si ca s-ar fi distrus de tot? Ar putea fi acuzat Sf. Ioan Gura de Aur de conceptii protestante avant la lettre? Evident, nu. El nu intelege omul/persoana doar ca simplu individ biologic, ci ceva mai mult. Nu e suficient sa ai maini si picioare si infatisare de om ca sa fii numit om. E om cel ce tinde spre asemanarea cu Omul desavarsit. Asta inteleg eu ca spune sfantul.