http://www.crestinortodox.ro/editori...99-123909.html
Situata undeva intre tabloid ortodox si manea duhovniceasca, agitatia pe seama documentelor electronice si a „celebrului” 666 nu reuseste altceva decat inducerea unei stari de angoasa panicarda in randul unor credinciosi. Fundamentand gresit tehnologia in religie (sau poate invers, ca nu prea imi dau seama), adversarii sistemelor informatice au convingerea ca acestea pregatesc venirea Antihristului si instaurarea sclaviei sufletesti prin asa zisa „inchisoare electronica”.
In fapt, aveam de-a face cu o nefasta repetare a povestii ce se vrea dogma mantuitoare si care suna cam asa: mai este putin pana la apostazia generala si instalarea „uraciunii pustiiri in locul cel sfant”, adica un soi de nimicire duhovniceasca. Insa, agitatorii cu pricina dau semne ca nu prea s-au ostenit cu studiul teologiei serioase, din care, cu modestie, as semnala cateva chestiuni:
1. La Apoc 13, 16-18, locul unde Sf. Ioan Evanghelistul ne descrie „numarul numelui fiarei” ca fiind 666, gasim o interesanta nota: Semnificatia poate fi si insa de ordin mai general: cifra 7 (simbolul perfectiunii) minus 1 = simbolul imperfectiunii, reprezentata de trei ori:666 ; acest numar il poate desemna pe omul total imperfect, pe cel care intruchipeaza tot ce este mai rau. Prin urmare, am intelege ca 666 este de fapt simbolul anti-Hristului, al celui ce se opune sau se impotriveste, deliberat, lui Hristos. Caci apostazia nu poate fi decat o actiune voluntara, nicidecum indusa sau. . . subintelesa (sic!), cum tragi-comic sustin acuzatorii tehnologiei. Mai mult, cei ce slujesc anti-Hristului se si arata slujitori ai lui prin doua modalitati: fie cred si isi asuma ideologia anti-crestina (semnul pe frunte), fie propovaduiesc si lucreaza la instaurarea anti-crestinismului (semnul pe mana dreapta).
In acest context, este interesant de observat similitudinea dintre expresiile „nimeni sa nu poata cumpara sau vinde” din Apocalipsa si „intre vanzare si cumparare se va strange pacatul”( Isus Sirah 27, 2), care desemneaza, tot dupa notele biblice, constrangerea financiara. In fond, este axiomatic faptul ca banii au o influenta aproape decisiva in existenta noastra pamanteasca (n-ai bani, esti cam… ce vreti dvs). De aici, teorii conspirationiste si aiuritoare despre idolatrie si constrangeri pot aparea imediat (de ex: banul, semn al lui anti-Hrist) cu riscul de a rata tinta esentiala a vietuirii crestine: mantuirea. Care nu depinde nici de bani, nici de altceva exterior sufletului nostru.
De-a lungul istoriei, anti-Hrist a fost intruchipat de diversi dictatori anti-crestini (Nero fiind un exemplu precizat chiar de nota respectiva), astfel ca Sf. Evanghelist Ioan spune in alta parte : „. …si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma” (1 Ioan 2, 18), ca si la „Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.(1 Ioan 4, 3). Lucru care a dus inca din vremea apostolica la convingerea ca nu mai este mult pana la a doua venire a lui Hristos. Ceea ce desigur, arata ca, in fond, pentru fiecare dintre noi, sfarsitul acestei lumi este incert de aproape, odata cu plecarea noastra de aici.
Ca o paranteza, Sf. Ap Pavel chiar are indraznirea teologica de a formula venirea lui Hristos la timpul prezent: „Maran atha! (Domnul vine !)” (1 Cor 16, 22)
2. Agitatorii nu se straduiesc nici sa faca serioase distinctii intre termenii teologici „semn” si „pecete” sau intre „nume” si „numarul numelui”, fluturand doar stindardul chemarii la lupta generala impotriva oricarei forme de autoritate. Or, termenii respectivi constituie puncte de plecare ale unor serioase si laborioase teorii despre vremurile apostaziei generale, asa cum le prezinta Sf. Ioan Evanghelistul de-a lungul intregii sale Descoperiri dumnezeiesti. Caci nimic altceva nu este Apocalipsa decat o descoperire pe care Dumnezeu o face iubitului sau ucenic, pentru a intelege intreaga istorie a luptei dintre bine si rau, dintre iubire si ura, dintre Biserica lui Hristos si „sinagoga Satanei”, care nu urmareste decat disparitia comuniunii de dragoste dintre om si Dumnezeu, indiferent de mijloace sau metode.
De aceea, a interpreta literal Apocalipsa si sub impuls emotional este similar cu a te lasa inselat prea usor de „ingerul de lumina” care, chipurile, te „alege” dintre toti pacatosii lumi pentru a-ti comunica „revelatii duhovnicesti”, sau, si mai trist, „profetii pentru vremurile din urma”.
3. Daca citeau cu atentie Apocalipsa, speriatii de venirea sfarsitului ar fi inteles ca aceasta nu este altceva decat venirea lui Hristos intru Slava, adica Judecata Universala si separarea „oilor” de „capre”, dupa considerentul stiut de toti credinciosii: virtutea dragostei. Pe aceasta insa, Sf. Ioan Evanghelistul o exprima foarte metaforic (e plina Apocalipsa de metafore, pentru cei neavizati inca) prin expresia: „pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor” (Apoc. 9, 4), pe care insa fugarii de „pecetluire” nici nu o baga in seama, dovada poate a lipsei practicarii dragostei crestine, caci „Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema” zice Apostolul neamurilor. De aceea, cel ce iubeste pe Dumnezeu va astepta intalnirea cu El plin de speranta si virtute, iar ceilalti. …, cu scrasnirea dintilor.
4. In privinta documentelor electronice, cred ca ne putem da seama usor ca ele se inscriu in „cele ale Cezarului”, prin urmare acestea confera identitate in fata unor autoritati lumesti, care nu trebuie confundate in niciun caz cu Autoritatea divina, care are alt mod de identificare a noastra prin „numele scris in Ceruri” sau, daca ne referim la Apocalipsa, prin „cei scrisi in Cartea vietii Mielului” (Apoc 21, 27).
Asadar, stradania crestinului nu consta in fuga de anti-Hrist, deoarece, axiologic, acesta nici nu conteaza pentru cel de arde de dorul lui Hristos. Dimpotriva, stradania crestinului este aceea de a dobandi „pecetea lui Dumnezeu”, pe care, metaforic, indraznesc a o asemana unui 999, deoarece 9 este simbolul numeric al ingerilor care slujesc lui Dumnezeu si Il lauda neincetat, destin pe care crestinul il are intiparit in fiinta Sa inca de la Sfantul Botez.
In concluzie, ce alegem: fugim de 666 sau alergam pentru 999?
P. S. In ultima vreme constat cu amaraciune cum anumiti duhovnici sunt folositi ca vectori de imagine in campanii propagandistice cu ceva iz neo-legionar, ale unor „marturisitori anonimi” (sic!) de pe bloguri. Rusinica!