[Capy]

În prealabil postat de Barsaumas

Implica "communicatio idiomatum".
Ma surprinde chiar tare ca acest extraordinar concept, produs al ortodoxiei Tomosului (deci gandire "latina", elaborata de un Papa sfant), dar si din alte documente dinainte de si dupa Calcedon, nu a fost amintit mai amnauntit si aprofundat pe acest topic.

S-a mai discutat deja asta. "Communicatio idiomatum" înseamnă comunicarea însuşirilor (atributelor) în Hristos, de la o natură (fire) la alta. Adică cele două naturi (firi), care sunt unite pentru totdeauna în Persoana lui Hristos, îşi comunică însuşirile una alteia - fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire şi fără împărţire. Termenul de "idiomatum" este corespondentul termenului grec "idiómaton", "idiomata" = însuşiri, atribute, trăsături. Aşadar, nu are importanţă că este în latină, în greacă sau în română. Hristos fiind Dumnezeu-Om, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, fiecare fire în Hristos lucrează în Ipostasul Cuvântului fiind în comuniune cu cealaltă - fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire şi fără împărţire.

Am explicat deja că altceva sunt însuşirile (idiomatum) firii şi altceva sunt însuşirile (idiomatum) Ipostasului. Altceva este ipostasul şi altceva este firea, după cum explică şi Sf. Ioan Damaschin. În Hristos firile nu se confundă cu Ipostasul/Persoana. Nu se poate vorbi despre două persoane cu referire la Fiul lui Dumnezeu, nici înainte, nici după întruparea, asumarea şi impropierea firii omeneşti de către Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă astfel se ajunge la dioprosopism. Însuşirile Ipostasului sunt unice şi necomunicabile/netransmisibile.

Aşadar după Întrupare, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu dobândeşte însuşirile naturii (firii) omeneşti, ci nu însuşirile unei persoane omeneşti. Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu devine o Persoană în două naturi (firi), astfel încât fiecare dintre ele se mişcă în comuniune cu cealaltă, în ipostasul Cuvântului.
Altceva sunt însuşirile firii omeneşti şi altceva sunt însuşirile unei persoanei omeneşti.

Ipostasul Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu după întrupare îşi păstrează însuşirea fiimii dumnezeieşti prin care se deosebeşte de Tatăl şi de Sfântul Duh, iar după trup poartă însuşirile caracteristice şi distinctive care Îl deosebesc de PreaSfânta Fecioară şi Maică a Sa şi de noi. Totodată, posedă însuşirile naturii (firii) divine prin care este unit cu Tatăl şi cu Duhul, şi însuşirile naturii (firii) omeneşti, prin care este unit cu PreaSfânta Fecioară şi Maică a Sa şi cu noi. Însă, însuşirea cea mai specială prin care se deosebeşte atât de Tatăl şi de Duhul, cât şi de Maica Sa şi de noi, constă în faptul că Acelaşi este deopotrivă şi Dumnezeu şi Om.