APPENDIX IV
O scrisoare personală către un întrebător protestant
În vreme ce cartea era pregătită pentru editare, am schimbat o serie de scrisori cu un protestant reformat care citise unele dintre mesajele mele dintr-un forum de pe Internet.
Multe din întrebările sale aveau în vedere unele probleme eclesiologice. În încercarea de a-l ajuta să rezolve unele dintre aceste probleme, i-am trimis o copie a capitolelor șase și șapte.
Ca răspuns, el a scris următoarele:
În prima parte a capitolului șapte ați spus: â...a afirma că «în afara Bisericii nu este mântuire» nu este același lucru cu a spune «nimeni din afara Bisericii nu se poate mântui»â.
Pentru mine, în înțelegerea mea, acesta poate fi un punct de oprire fundamental, deoarece în acesta nu pot vedea decât o problemă. Pare o contradicție izbitoare.
Pentru mine arată de ca și cum ar spune cineva, âdoar pentru că el are numai o jumătate de duzină de ouă [adică șase ouă, n.tr.] nu înseamnă că el are numai șase ouăâ.
Atâta cât înțeleg eu, lucrurile stau așa: ânuâ poate fi nici o mântuire în afara Bisericii, sau poate fi âo oarecareâ mântuire în afara Bisericii, dar este absurd să afirmi că ambele sunt adevărate. Pentru mine ar fi de ca și cum mi s-ar spune să cred în cercuri pătrate pentru a fi creștin. Cum să fac să cred într-o contradicție?
Înțeleg că sunt taine ale credinței dincolo de slaba mea înțelegere, dar dacă autentica contradicție este parte a credinței, atunci nimic din tot ceea ce discutăm aici nu are cine știe ce importanță, deoarece Biserica Ortodoxă poate fi în același timp atât singura Biserică adevărată cât și o Biserică falsă.
Cum aș putea să mă încred în făgăduința lui Dumnezeu dacă opusul ei poate fi tot atât de adevărat?
Cred că aici întrebarea mea este următoarea: de ce ați scris că această afirmație se află încă în interiorul limitelor cu care ortodocșii n-ar avea probleme?
Pentru mine aceasta implică fie o contradicție pură, fie o vorbire extrem de echivocă. Oricum ar fi, nu înțeleg cum ar putea fi de vreun folos în explicarea adevărului.
Am crezut că e de folos să public răspunsul meu la scrisoarea lui, din care multe
fragmente sunt redate aici.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|