[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

"Şi cântec istoveşte
ascuns cum numai marea
meduzele când poartă
sub clopotele reci..."

Zice Ion Barbu.

*

Simt că sunt mai mult decît ştiu să fiu,
Am putinţe mai mari decît pot,
Trăiesc şi altfel decît în acest chip viu
Trec dincolo de marginile trupescului sicriu.
Carne, suflare, minte, nu m-alcătuiesc tot...
(V. Voiculescu)

*

Sunt slab, sămânţă care-o suflă vântul
Pe stepele vieţii îndelung
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!
(V. Voiculescu)

Simt că sunt mai mult decît ştiu să fiu..
Carne, suflare, minte, nu m-alcătuiesc tot...

fiindca

tu nu strivesti corola de minuni a lumii
şi nu ucizi
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesti
în calea ta

Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar tu,
tu cu lumina ta sporesti a lumii taină –

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesti şi tu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii tai-
căci tu iubesti
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Iertata sa-mi fie calchierea si neputinta rost(u)irii poetice. Io mai am mult de tacut pana sa invat sa rostesc. Multumesc, Ioan, de inspiratele versuri!