Citat:
În prealabil postat de delia31
In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la".
Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7.
|
Ce bogăție, ce plinătate în doar o micuță particulă! Parcă-i soră cu bomba atomică, nu alta!.....:)
P.S. Uimitor cum întreaga viață de credință e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale și o consoană...:) Cine dăruiește așa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire și adunare, suire și adâncire... Cine, așa horire?
În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:)