![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
La fel se intampla si in cazul duhului omului cand materia din el se desparte de nemateria din el. Omul e si duh (la fel ca ingerii cazuti si necazuti) si materie (la fel ca vietuitoarele biologice). Citat:
Hello, Centesimus, poti te rog sa revezi toate sensurile prepozitiei „eis” din Lexicon? E pe acolo si „in” si „la”. Citat:
Citat:
aici sensul lui eis =eng.to = la Ca in propozitia "Centesimus goes to Church" sau.. "to cemetery". La alegere. Focuseaza-te pe „eis”-ul din Gen. 2,7. Prepozitia “intru”si stihiile grecescului “eis” din Geneza 2, 7 Stii ca era un tip mai vechi de manulale de limbi straine, in care la prepozitii, se foloseau niste ilustratii tipice. Astfel, pt. prepozitia “pe”, e ilustrata o carte pe masa; pt “sub”, o pisica sub scaun. Pt. “langa”, un copac langa o banca. Pt. “la”, un copil care merge la scoala. In aceeasi idee, pt. toate prepozitiile, “de la”, “catre”, “spre”, “cu”, “ fara”, “in”, “ prin” etc. Intrebare. Cum s-ar putea ilustra prepozitia unicat "intru” (gr. “Eis” ), inexistenta in marile limbi moderne? Privilegiul limbii romane de a o avea ne creeaza obligatia de a o si gandi. Cum sa-l reprezinti pe “intru”? Cum sa-l gandesti? Pe langa situatiile spatiale pe care le denumesc prepozitiile, situatia lui “intru” are ceva inedit. Greu de gasit o ilustratie, fiindca “intru” e o sinteza a tuturor prepozitiilor aproape. Daca nu ilustratii, cel putin exemplificari. Ex. Istoricul Herodot vorbind de populatii disparute, zice de o populatie din Africa, care a disparut in urmatorul context: Vantul de miazazi le-a secat apa. Oamenii au pornit razboi impotriva vantului si cand au ajuns in mijlocul nisipurilor, vantul, sufland si mai tare i-a ingropat in nisip. Oamenii astia, porniti contra vantului, se miscau simultan si inspre el dar si contra lui. Mergeau, chipurile, la el, fiind deja cuprinsi in el. Erau adica “intru”, “eis”. Situatia lor ilustrareaza perfect ce inseamna prepozitia “intru”. Inseamna si “a fi in”, dar si “a merge catre”, dar si paradoxal, “a putea merge impotriva”. In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la". Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7. Cred ca e mai mult decat suficient. Alege din toata aceasta hermeneutica, ce interpretare consideri ca ar fi adecvata pt. “eis”-ul Gen 2,7. Daca versiunea Anania nu-ti place. Spor la treaba intru descoperirea adevarului si nu impotriva lui, ci intoarcerea spre el! |
|