[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Daca ma gandesc la patimile Domnului nostru Iisus Hristos, nu a ajuns nici macar El la acele trepte.
Si-a pastrat totusi in umilinta lui, un dram de demnitate.

Spui asta pentru ca nu ai inteles care este ideea.
Nu exista nici o contradictie intre demnitate si a fi persecutat pentru Dumnezeu ba chiar dimpotriva.
Din alte motive, inclusiv vina proprie, e altceva.

Nu s-a oferit dusmanului, sau in orice caz nu asa cum intelegem noi poate, nu s-a bucurat de ceea ce i s-a facut, nu cred ca si-a dorit mai mult si etc.

Cand te oferi pentru sacrificiul suprem, nu cred ca este ceva mai mult ce ai putea cere.
Ba da, s-a oferit.

Matei cap. 26
9. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Marcu cap. 14

35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). 36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
Ioan cap. 18

11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?

Matei cap. 26

52. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54. Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?

De asta eu stau si ma intreb de unde vin acesti oameni cu asa idei.

Din citirea Sf. Scripturi si trairea credintei, capitole la care tu mai ai de lucru.
Si de fapt si de drept, cuvintele vin chiar de le Dumnezeu.

Un om pe care nu-l poti indrepta in nici un fel.
Ah, pana la un punct se mai pot indrepta oamenii, dar exista si cazuri patologice, sau extreme, nu stiu cum sa le numim.

Doar ca nu prea putem sti noi care sunt si cum.
De obicei ne pripim judecand dupa rabdarea noastra limitata.

Credinta trebuie sa duca la mantuire, la pace, la iubire, dar are si niste limite pentru om.
Pentru Dumnezeu, nu, dar pentru om exista niste limite.

Depinde ce fel de om.
Vrei sa fii ca Iov cel credincios sau ca nevasta lui care i-a spus ""Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu si mori" (Iov 2:9)

Revin si ma intreb din nou ce a simtit Iisus pentru cei care i-au facut rau. I-a iubit? Pe Pilatus, pe oamenii aceia romani care indeplineau niste ordine da, dar in rest?

Da. Pentru ca el a suferit si murit pentru TOTI oamenii.
Si tot El a spus: "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. " (Ioan 15:13).

Scrierile astea care tot propovaduiesc perfectiunea omului mie mi se par cumva absurde.

Inseamna ca si Sf. Scriptura ti se pare absurda.
Ia arunca o privire aici, sa vezi de cate ori se vorbeste despre desavarsirea ceruta omului de Dumnezeu.

http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare...4%83v&carte=-2

Omul n-a fost niciodata perfect. Si in Rai unde doar avea toate conditiile si tot a gresit.
Ar fi trebuit sa fie fara greseala si tare la orice ispita. Si n-a fost. De ce? Nu stim.

Ba stim, nu stii tu ca stai rau la capitolul "catehizare".
Nu a gresit pentru ca "nu era perfect" ci pentru ca putea sa aleaga. Si a ales.

Si acum vrem ca aici, in lumea asta plina de ispite si de greutati ne gandim ca poate ajunge totusi la perfectiune?

Pai citeste si tu Sf. Scriptura si ai sa afli, poate.