Is-piciurilă îndrăzneț sfinvers se crede grozav... pentru că vrea cu lăcomie de pui de viperă, de pui de om 'mare', să i se mai dea ceea ce poftește suflețelul său de pici. Dacă-i place vreuna, și-i place, atunci vrea mereu ca un alintat să i se dea revederea ei în speranța lui păcătoasă de pitic mikiduț că ea o să-i dea voie... știe el cu viclenie că insistența revederilor frumoasei din 'povești' până la urmă îi va da prilejul să se laude cu două... apoi cu trei... apoi cu numărate și apoi cu nenumărate........... ispite în care le-a căzut.
Deci Ispiciurilă cel semeț ce se arată smerit ca puiul laș de găină vrea să fie alintat mereu cu încă una pentru că cică ea-i va da voie dac-o revede....... și așa se privirilegiază ipocritul încântântându-se cu alintul sfinvers.
E mic și nenorocit și parcă-ți vine să ți se facă milă de el... însă dacă te uiți în el găsești doar lăcomia perfecționată ce slujește interesul păcatului ca viitoare bogăție... așa ca o joacă cu.., distracție, petrecere, gLume 'nevinovată'........ defapt acolo în întunericul din adânc se află cruzimea satanică a bancurilor și a repăcătuirii până mori așa ca un foarte mare sinucigaș ce se distruge risipind sfințenia în viciu și care cu nepăsare și cu superstiție crede că n-o să i se întâmple nimic, ori că dacă nu scapă descurcându-se el cumva atunci pedeapsa va fi suportabilă... adică iată, crede că va fi în stare să rabde!.. bineînțeles că nu pentru Hristos ci pentru ca după ce rabdă 'pe nedrept' să poată să fie iar liber ca să facă la fel însă cu mai mult talent viclean și ipocrit... până în jertfele sângeroase.
Vai ție lăudărosule care ai strategia scopului viclean în taină și propaganda exemplului personal ipocrit... vai ție pentru că dai soluții deșarte înmulțind înțelepciunea aia a ta fără pic de viață sfântă!
Și nu vai ci vaivai și auleo!.. râmă albă și cireașă amară de pe tortul păcătuirii! Vai de mine Is-piciurilă-bași!