Postul negru

[vsovivivi]

Is-piciurilă îndrăzneţ sfinvers se crede grozav... pentru că vrea cu lăcomie de pui de viperă, de pui de om 'mare', să i se mai dea ceea ce pofteşte sufleţelul său de pici. Dacă-i place vreuna, şi-i place, atunci vrea mereu ca un alintat să i se dea revederea ei în speranţa lui păcătoasă de pitic mikiduţ că ea o să-i dea voie... ştie el cu viclenie că insistenţa revederilor frumoasei din 'poveşti' până la urmă îi va da prilejul să se laude cu două... apoi cu trei... apoi cu numărate şi apoi cu nenumărate........... ispite în care le-a căzut.

Deci Ispiciurilă cel semeţ ce se arată smerit ca puiul laş de găină vrea să fie alintat mereu cu încă una pentru că cică ea-i va da voie dac-o revede....... şi aşa se privirilegiază ipocritul încântântându-se cu alintul sfinvers.

E mic şi nenorocit şi parcă-ţi vine să ţi se facă milă de el... însă dacă te uiţi în el găseşti doar lăcomia perfecţionată ce slujeşte interesul păcatului ca viitoare bogăţie... aşa ca o joacă cu.., distracţie, petrecere, gLume 'nevinovată'........ defapt acolo în întunericul din adânc se află cruzimea satanică a bancurilor şi a repăcătuirii până mori aşa ca un foarte mare sinucigaş ce se distruge risipind sfinţenia în viciu şi care cu nepăsare şi cu superstiţie crede că n-o să i se întâmple nimic, ori că dacă nu scapă descurcându-se el cumva atunci pedeapsa va fi suportabilă... adică iată, crede că va fi în stare să rabde!.. bineînţeles că nu pentru Hristos ci pentru ca după ce rabdă 'pe nedrept' să poată să fie iar liber ca să facă la fel însă cu mai mult talent viclean şi ipocrit... până în jertfele sângeroase.

Vai ţie lăudărosule care ai strategia scopului viclean în taină şi propaganda exemplului personal ipocrit... vai ţie pentru că dai soluţii deşarte înmulţind înţelepciunea aia a ta fără pic de viaţă sfântă!

Şi nu vai ci vaivai şi auleo!.. râmă albă şi cireaşă amară de pe tortul păcătuirii! Vai de mine Is-piciurilă-başi!