În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Hristos S-a înălțat, Cătălin79. Bine-ai venit. Duhovnic ai ? De ce nu îi dai prioritate ?
Îți scriu manual, fiecare rând. Dacă vrei, măcar să citești odată ce ți-am scris. Dacă nu, slavă Domnului pentru toate.
E greșit ce ți-a spus Mihnea Dragomir.
Să nu faci nimic sistematic. Niciodată.
Că mai rău te adâncești în întuneric. Sistematizarea, sau scolastica, sunt diavolii care i-au chip de îngeri de lumină, dar cu scopul de a măcina și a pierde trăirea mântuitoare. Deci scop demolator.
Drept urmare, sistematizarea, a adus moartea credinței în Apus, golirea bisericilor, fiindcă harul era demult plecat de la "romano-catolici" și plecat e și acum. Au reușit vrăjmașii necurați să biruiască mare parte a Apusului, a Occidentului.
Sfântul Porfirie KavsoKalivitul (Kavsokalivia, e o chilie din Muntele Athos), în cartea sa (tradusă în limba română) "Ne vorbește părintele Porfirie", în capitolul "Despre lupta duhovnicească", pagina 225, îți scriu cu dedicație, cuvintele Sfântului:
"Prin botez, mărturisim omul cel nou, intrăm în bucuria lui Hristos. Al doilea botez este Spovedania, prin care are loc Învierea sufletului. Astfel vine harul, prin mijlocirea tainelor.
Duhul Sfânt ne învață toate. Ne sfințește. Ne îndumnezeiește. Când avem Duh Sfânt, nu mai putea săvârși niciun păcat. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Acesta e meșteșugul meșteșugurilor.
(...)
Fără Hristos e cu neputință să ne dezlegăm de patimi. Singuri nu putem face nimic. "Fără Mine, nu puteți face nimic" - Ioan 15, 5. Un singur lucru să facem: să ne întoarcem la EL și să-L iubim "din tot sufletul" - Marcu 12, 30. Numai iubirea lui Hristos, tămăduiește patimile.
Dumnezeu a pus în inima omului o putere care omul o folosește spre bine sau spre rău. E ca o apă, ce udă florile sau spinii.
Nu-i nevoie deci să ne îngrijim de spini. Nu urmăriți să biruiți răul. Hristos nu vrea să ne îngrijim de patimi și de vărjmașul. Îndreptați apa spre flori, și atunci vă veți bucura de frumusețea, mireasma și răcoarea lor.
Nu ajungeți sfinți, vânând răul. Mai bine disprețuiți-l, nu-l băgați în seamă. Năvălește răul asupra voastră? Dăruiți toată puterea lăuntrică lui Hristos. Rugați-vă rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă". Știe El cum să vă miluiască. Când vă umpleți de bine, nu vă mai întoarceți la ispite, la rău, la obiceiurile stricate. Deveniși prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipește!
(...)
Religia noastră ortodoxă e desăvârșită, adânc filosoficească. Lucrul simplu e cel mai de preț. În viața duhovnicească să vă luptați simplu, lin, fără siluire și obligație. Sufletul se sfințește, prin citirea Scripturii, al cuvintelor Sfinșilor Părinți, prin învățarea psalmilor, a vieților sfinților, a psaltichiei și a rugăciunii.
Sunt două căi de ajungere la Dumnezeu, în creștinătatea noastră: cea crâncenă și istovitoare, cu sălbatice năvăliri asupra răului, și cea ușoară prin iubire.
(...)
Nu vă luptați să alungați întunericul din inima voastră, ci faceți o găurică, pentru a intra lumina și întunericul va pleca. Așa e pentru patimi și neputințe. Nu vă luptați cu ele, dar sârguiți-vă să le preschimbați în puterea de-a iubi și a disprețui răul.
(...)
Hristos spune că Sfinții sunt prietenii lui. Toată ziua vă puteți îndulci și desfăta de scrierile și izbânzile lor. Sfinții s-au dăruit în întregime lui Hristos. Veți dobândi blândețea, smerenia, iubirea și așa sufletul vostru, va deveni bun. Să nu alegeți mijloace negative pentru îndreptarea voastră.
Nu-i nevoie nici să vă temeți de diavol, nici de iad, nici de nimic, decât de Dumnezeu. Scopul nu-i să stați așezați, să vă răniți, să vă trudiți, spre a vă îndrepta. Aia, doar la nevoință, la îmbunătățire. Aia-i altceva. Scopul e să trăiți frumos, să studiați, să vă rugați, să înaintați în iubirea lui Hristos, iubirea Bisericii.
(...)
Cel mai sfânt lucru este strădania de a se uni omul cu Hristos. Asta-l izbîvește de orice rău. Să-L iubească pe Hristos, să-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Pavel. Asta-i ținta noastră.
(...)
Lăsați toate neputințele, să nu prindă de veste duhul cel potrivnic, să vă doboare în necaz. Să nu ziceți: "acum o să mă trudesc și nevoiesc, o să fac rugăciune peste rugăciune și o să dobândesc virtuți și o să devin mai bun". Că nu-i bine să te lovești, vrând să devii mai bun, că așa cădeți mai ușor.
Nu cereți Domnului să vă ridice ispita, că așa îi dați însemnătate și ea vă împresoară. Firește dorința de-a scăpa trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă, ci să fie delicată și tainică. Că asta înseamnă când spune Scriptura: "să nu știe stânga ta, ce face dreapta ta".
(...)
Lucrarea duhovnicească să fie tainică, să nu fie simțită nici de ceilalți, nici de voi înșivă. Să nu știe sinele rău, ce face sinele bun. Stânga de dreaptă. Potrivnicul e sinele rău, îi spunem așa din noblețea noastră. Simplitatea în rugăciune, nu cereți expres nimic, ci în curăție, Dumnezeu știe ce să vă trimită și când.
(...)
Simplu, lin să le faceți pe toate. Să nu faceți nimic cu scop. Să nu spuneți: fac asta, ca să obțin rezultatul ăsta. Știe Dumnezeu ce să vă dea. Nu faceți socoteli. Știți ce primiți, dar să fi ca și când n-ai ști, să nu vorbești despre asta cu nimeni, nici cu voi înșivă, să nu cădeți în mândrie. Să nu vă gândiți la nimic altceva, decât la rugăciunea inimii, să o ziceți lin, lin. Acestea sunt delicate, e nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
(...)
Cel bun și frumos, care nu are gânduri rele și viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu multe fațete. Simplitate și bunătate. Asta-i totul. Iubirea. Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură. Sufletul viclean meșteșugește răul. Că acolo-i unde stricăciune și viclenie, nu vine harul lui Dumnezeu."
Atât.
Deci empiricul, adică experiența, nu sistematicul gol și rece. Nu scolastica, ci trăirea.
Fiindcă harul și energiile lui Dumnezeu, nu sunt create, ci sunt necreate, și de aceea aduc îndumnezeirea omului prin har.
Fă acestea și vei fi viu, frate Cătălin79.
|