Citat:
În prealabil postat de AlinB
... lumina era o chestiune secundara.
|
Și va mai fi,
pentru omul trupesc.
Alin, nu poți spune că tendința omului de a fi în preajma focului e o pornire atavică.
Apa, focul, pământul, aerul etc. (primăvara, floarea, rodul) nu sunt atavisme. Ci alcătuiri primordiale ale vieții, ale naturii, ale omenescului.
Primordial e totuna cu atavic?
Credința, de pildă, e un atavism? Sau rod al unei alcătuiri primordiale a sufletului omenesc... Cultura Duhului îți pare o pornire sălbatică? primitivă? Neelaborată?
Ca urmare,
lumânarea nu este, pentru creștin, expresia unei sărăcii sufletești ori a primitivismului mintal și emoțional.
Ci o
culme expresivă a culturii duhovnicești, accesibilă oricui voiește să depășească praful și pulberea, chimismul și... electricitatea....:)