[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Wryetui

In sfarsit cineva realist. Eu am trait in Spania toata copilaria mea, 9 ani din viata, aproape 10, am studiat intr-o scoala católica condusa de Opus Dei si tot un m-am convertit si tot doresc sa ma fac preot ortodox, asta pentru ca cunosc superioritatea Ortodoxiei si stiu care este credinta adevarata, nu m-as putea converti niciodata pentru ca as stii ca plec de la credinta adevarata la o minciuna, deci un se pune problema influentei.

Felicitări, dacă aşa stau treburile.
Sincere felicitări şi mult belşug de har să-ţi de-a Dumnezeu. Ca să te poţi feri de ecumenism. Că vine crâncen, acerb şi psihic violent, acest ecumenism.

O expunere frumoasă ai primit de la fratele Ioan Cezar.

Pot să vin să completez şi eu, care am absolvit două facultăţi de Teologie Ortodoxă: Didactică şi Pastorală.

Din Facultate, dacă eşti credincinos şi râvnitor, ieşi îmbunătăţit, dacă eşti doar credincios, şi nu râvnitor, ieşi ecumenist, iar dacă nu eşti credincios, nici râvnitor, Teologia, te va lăsa aşa cum ai intrat, îţi va fi doar o facultate ca oricare alta.

Personal, eu în anii facultăţii, mi-am mărit numărul de cărţi citite, considerabil. În seminarul ce a durat 5 ani, mi-am dezvoltat bazele, am citit undeva cam 100 de volume de scrieri ortodoxe, şi vreo 5-6 volume de scrieri din alte credinţe. În facultăţile de Teologie, s-au făcut aproximativ 300 de teologie ortodoxă, şi aproximativ 10-12 din alte credinţe.

Să te îndrăgosteşti de citit. Dar să nu faci asta obligat, că atunci clachezi, faci blocaje ale creierului, nu vei mai putea citi, între 3 luni şi 2-3 ani. Am avut aşa un coleg în seminar, citea romanele obligatorii pentru bacalaureat, beletristică pură, îmi e tare antipatică, şi a clacat, nu mai putea citi, îi fugeau literele de sub ochi. Dar a luat bacul şi o pauză de 2 ani, nu a intrat la facultate şi nu a mai citit nimic, nici un articol de revistă teologică. Deci să ai grijă.

Din seminar trebuie să ieşi cu o bază solidă teologică.
În primul rând trebuie să cunoşti cât mai bine cu putinţă, Biblia. Materiile: Noul şi Vechiul Testament.
Apoi obligatoriu ca teolog, istorie. Deci I.B.O.R şi I.B.U.
Urmat pe locul 3, (depinde, la mine a fost locul 2), precum Biblia este fundaţia şi temelia, aşa: Patristica. Ea sunt zidurile.
Apoi Dogmatică.
E grea.
Orientează-te pe empiric. Adică experienţă. Am citit multă dogmatică în facultate. Am citită dogmaticile de la 8 dogmatişti şi o licenţă de teologie din Patristică şi o alta licenţă din Dogmatică.
Preferatele mele dogmatici, au devenit: părintele Ioannis Romanides - Dogmatica empirică (apărută anul trecut 2014), şi părintele Dumitru Stăniloaie - Teologia Dogmatică Ortodoxă.
Nimic nu se ridică la Dogmatica Empirică (e experienţei) a părintelui Ioannis Romanides.

Fratele Ioan Cezar, a exagerat puţin, cu tentă vizibil înfocat-psihologico-filologică.
Nu ai să întâlneşti nebuni în facultăţile de teologie. Vei întâlni cu greu un student, care să ia poziţie, să ia atitudine, să aibe un cuvânt de spus. Fiindcă majoritatea au citit foarte puţin.
Pentru ca să poţi să iei atitudine, trebuie să ai o bază solidă, câţiva metri cubi de cărţi citite. Atunci iei poziţie. Dar cu respect, ci discernământ, şi obligatoriu cu versete biblice şi cu citate patristice, sau canoane.

Îmi amintesc, la Timişoara, din 9 profesori, 5 erau ecumenişti, dintre care 2 declaraţi şi unul ecumenist-evoluţionist.
Era teroare.
Am avut chiar şi materia "Ecumenism", unde părintele Florescu ne învăţa ce bine este să fim prezenţi, la consiliul mondial al Bisericilor.
Sigur, că nu am putut şi i-am reproşat că Sfânta Biserică nu învaţă aşa ceva şi Sfinţii Părinţi, sunt categorici în privinţa ereziilor şi combinării religiilor ca să dea ecumenismul şi i-am adus ca să citească "Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul - de Sfântul Iustin Popovici".
La examen, oral, a căutat să fie foarte nemulţumit de răspuns, mi-a dat 5... :) Şi m-am bucurat. Să arate în foaia matricolă că n-am fost bun la ecumenism :)

Deci ca să iei atitudine, trebuie să vi cu o bază solidă, şi să respecţi pe oameni, să ai discernământ. Să fi înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, spune Biblia.
Dar să fi înţelept, să fi ascuţit în gândire şi răspunsuri. Şi în acelaşi timp nevinovat. Să nu fi prefăcut, ci sincer, dar să nu menajezi, Sfinţii Părinţi nu au fost discreţi, nici unul, ci au luat poziţie, însă au şi studiat cu de amănuntul ereziile, până să le combtă. Nu există discreţie, când e vorba de adevărul mântuitor.

Eu mi-am axat studiile, foarte mult pe diferenţele intercofesionale. Pe Patristică, Noul şi Vechiul şi Dogmatică.
Tu fă cum poţi, cum simţi şi cum vrei.
Dar eu unul, această combinaţie: Noul Testament, Patristică şi Dogmatică, am găsit-o mai dulce ca mierea, în Teologie.
Esenţa creştinismul şi cheile ermineutice ale aproape tuturor uşilor de deschis cu ele, nu doar în teologie, dar şi în toate domeniile.

Să nu numeşti pe niciun om nebun, niciodată, să iei doar ce-i bun de la Ioan_Cezar, şi de la orice om cu care stai de vorbă.
Să respecţi oamenii, pentru că toţi poartă chipul lui Hristos, fie ei atei sau păgâni sau eretici.
Să-i iubeşti, să te jertfeşti pentru ei, oricine ar fi ei.
Iar dacă vor să vorbească teologie, să fi pregătit, să mărturiseşti pe Hristos, din Biserica Ortodoxă cea Adevărată creştinească.

Iar dacă nu eşti pregătit, să nu îţi fie ruşine şi să te retragi. Dacă nu poţi birui, nu începe lupta. Că oricum o porţi. Lupta. Cu tine însuţi, cu lumea şi cu demonii. O porţi în fiecare minut.
Dar când aceastp triadă a luptei se concentrează întrun singur om, ca să biruieşti, trebuie să ai în primul rând gândul la Hristos, neîncetat, să-L ai în inima ta. Dacă nu, măcar gândul la EL, să ai cunoştiinţe biblice de necombătut şi apoi cunoştiinţe patristice, istorice şi dogmatice.

Să nu te temi, e foarte important. Să nu te temi, fiindcă să ştii că Dumnezeu Însuşi va fi Acela care va pune cuvintele biruinţei în gura ta. Tu doar să nu fi eretic, fiindcă atunci vei fi buruit de însăşi demonii care îţi controlează viaţa prin ereziile din mintea ta.