[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

... preocuparea pt soarta si bunastarea familiei-care incepe intotdeauna cu o pregatire si un job bun,nu entry level cand esti tata cu 4-6 copii.

Ştiu şi eu ce să zic... Am auzit opinii şi opinii, păţanii şi păţanii... Cristina, când eşti tată cu atâţia copii devine dificil să ai jobul cel bun şi să te ţii şi de pregătire (care azi trebe să fie continuă, la pas cu numeroasele schimbări, de unde şi conceptul de "învăţare permanentă" şi multe altele...). Majoritatea celor care au o familie numeroasă sunt puşi în faţa unor alegeri destul de solicitante: vrei job bun (unul care îţi mănâncă tot timpul sau/şi care te umple de stres şi de nebănuite tulburări) sau vrei să ai parte de activităţi cu familia, cu copiii şi cu soţia. "Soluţia" cu tăticul care câştigă mulţi bani şi îşi trimite copiii la "educaţie" prin străini (diverse forme de after, cluburi, asociaţii) nu a dat, din câte ştiu, rezultatele aşteptate... Dimpotrivă!
Apoi ar fi de văzut ce înţelege fiecare (funcţie de sistemul de valori personal) prin "soartă" şi "bunăstare". Sunt atâtea variante...
În ce mă priveşte sunt în acord cu grupul celor care pun pe primul plan valorile morale şi dezvoltarea la copii a abilităţilor pro-sociale. În primul rând.
Apoi, desigur, vine şi importanţa celor privitoare la poziţia socială, posibilităţile financiare etc. Nu sunt de neglijat nici acestea dar consider că ele sunt secundare. Ar trebuie să fie şi să rămână aşa, pe cât posibil.
Dar pentru a cultiva această ierarhie a priorităţilor e nevoie de multe însuşiri, printre care nu în ultimul rând aş enumera curajul, răbdarea, dispoziţia de a duce multă umilinţă, nădejdea... Adică de un anumit tip de profil caracterial, destul de diferit de "norma" lumii şi a lumescului.
Şi nu întotdeauna cei din propria familie îţi vor împărtăşi filosofia de viaţă, deh!.... Dacă mai punem la socoteală şi soacra, apăi e deja o treabă complicată foarte...:)