Foloasele thalassoterapiei si complexul nuditatii.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Nu in toate casatoriile curge lapte si miere, chiar in ciuda aparentelor.
De fapt, in prea putine.

Si nu e vorba doar de barbati ba dimpotriva, chiar femeia poate initia astfel de tendinte.

La femei "alunecare" are forme mai subtile dar nu mai putin problematice, se vede in cum se imbraca, ce muzica asculta, filme, etc toate mirosind a romantism ieftin.

Ea vede in sinea ei relatia curenta un compromis, cu sufletul este in alta parte iar asta binenteles ca se reflecta in calitatea relatiei si atunci si barbatii isi doresc altceva.

Ar fi bine ca barbatii,sa incerce sa repare relatia si sa faca femeia sa reconsidere casatoria dintr-un compromis in cel mai bun lucru care i s-a intamplat vreo data.
Uneori nu este vb doar despre romantism ci despre lucruri mai concrete,cum ar fi aruncatul gunoiului , descaltatul la usa sau efectiv preocuparea pt soarta si bunastarea familiei-care incepe intotdeauna cu o pregatire si un job bun,nu entry level cand esti tata cu 4-6 copii.

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Ar fi bine ca barbatii,sa incerce sa repare relatia si sa faca femeia sa reconsidere casatoria dintr-un compromis in cel mai bun lucru care i s-a intamplat vreo data.
Uneori nu este vb doar despre romantism ci despre lucruri mai concrete,cum ar fi aruncatul gunoiului , descaltatul la usa sau efectiv preocuparea pt soarta si bunastarea familiei-care incepe intotdeauna cu o pregatire si un job bun,nu entry level cand esti tata cu 4-6 copii.

Nu este asa simplu cum e sa elaborezi astfel de teorii.

Multi oameni nu sunt suficienti de maturi pentru o casnicie si chiar pentru viata in general.
Atunci cand se casatoresc se gandesc la cai verzi pe pereti iar casatoria in sine, nu prin nu stiu ce lucruri rele ci chiar cotidianul ei, ajunge sa fie mai degraba o sursa de frustrari decat de bucurie.
Iar atunci cand omul este frustrat pune si mai mult rau acolo unde ar trebui sa fie un lucru bun si lucrurile devin si mai rele si generatoare de noi frustrari si tot asa..

Trebuie o doza de efort constient pentru a rupe acest cerc vicios pe care multi poate nici nu-l constientizeaza, daca li se spune sa puncteze sursa problemelor arata spre cu totul alte directii, in general care tin de satisfactia personala in nici un caz de felul lor de a fi ca oameni. Ba chiar poate se simt ofesanti sa pui problema in felul asta.

.........................................

[Flovs_]

...................................

[Florinvs]

In mod normal, atunci când cineva se casatoreste (nu vorbim aici de acele asa-zise casatorii incheiate pentru bani, avere, pozitie sociala, etc) face acest lucru deoarece isi doreste sa fie cu persoana respectiva toata viata si pentru ca o iubeste pe persoana respectiva pentru tot ceea ce este ea/el ca om (mod de gandire, idealuri, pasiuni, pricipii in viata, stare de spirit, prezenta fizica, etc).

In privinta serviciului, fiecare trebuie sa faca tot ceea ce este omeneste fizic posibil pentru a aveea un servici care sa asigure si un venit decent dar si care sa fie in concordanta cu meseria dorita si cu aspiratiile profesionale ale persoanei respective (indiferent care ar fi acestea, deoarece atata timp cat un om presteaza o munca cinstita, utila societatii- tractorist, sofer, strungar, electrician, doctor, profesor, etc- este ok).

[Corinusha]

În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus

Ah, pacat ca nu exista o statiune cu numele de Azazel. Sau, mai pe obiectul discutiei, Afrodita. Copacelul, daca e la volan, si vede indicatorele cu directiii, unde scrie si acel nume, inchide ochii si zice "piei, ispita!". Ghici ce se intampla atunci?
a. se trezeste la spital;
b. se trezeste in Rai;
c. se trezeste tastand.
Little Brainless Tree, vezi tu, unii ca tine au impins propovaduirea crestina in derizoriu, cu sprijinul idiotilor care chiar sustineau, pentru prospericiunea hoitului si buzunarului lor, "sinergia iustiniana", in dispretul conceptului Cristic de "turma mica".

exista una cu numele de Venus.


Am lipsit jumatate de luna si am gasit lectura pentru zile intregi :)

ps: Tocmai am venit si eu cu al meu sot de la mare.

Corinusha, ai dreptate.

[AlinB]

În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus

Corinusha, postarea aia a mea si altele pe aceladi ton NU mai sunt valabile. Din pdv-ul meu, dupa ce am citit cativa din Parintii Copti si Siriaci, Copacel are 90% dreptate. Fara gluma. Ori ne luptam cu patima, ori ii dam like lui sarsaila.

Dar parca ziceai ca nu stii de vreo patima :)

.................................................. ..................................

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

... preocuparea pt soarta si bunastarea familiei-care incepe intotdeauna cu o pregatire si un job bun,nu entry level cand esti tata cu 4-6 copii.

Ştiu şi eu ce să zic... Am auzit opinii şi opinii, păţanii şi păţanii... Cristina, când eşti tată cu atâţia copii devine dificil să ai jobul cel bun şi să te ţii şi de pregătire (care azi trebe să fie continuă, la pas cu numeroasele schimbări, de unde şi conceptul de "învăţare permanentă" şi multe altele...). Majoritatea celor care au o familie numeroasă sunt puşi în faţa unor alegeri destul de solicitante: vrei job bun (unul care îţi mănâncă tot timpul sau/şi care te umple de stres şi de nebănuite tulburări) sau vrei să ai parte de activităţi cu familia, cu copiii şi cu soţia. "Soluţia" cu tăticul care câştigă mulţi bani şi îşi trimite copiii la "educaţie" prin străini (diverse forme de after, cluburi, asociaţii) nu a dat, din câte ştiu, rezultatele aşteptate... Dimpotrivă!
Apoi ar fi de văzut ce înţelege fiecare (funcţie de sistemul de valori personal) prin "soartă" şi "bunăstare". Sunt atâtea variante...
În ce mă priveşte sunt în acord cu grupul celor care pun pe primul plan valorile morale şi dezvoltarea la copii a abilităţilor pro-sociale. În primul rând.
Apoi, desigur, vine şi importanţa celor privitoare la poziţia socială, posibilităţile financiare etc. Nu sunt de neglijat nici acestea dar consider că ele sunt secundare. Ar trebuie să fie şi să rămână aşa, pe cât posibil.
Dar pentru a cultiva această ierarhie a priorităţilor e nevoie de multe însuşiri, printre care nu în ultimul rând aş enumera curajul, răbdarea, dispoziţia de a duce multă umilinţă, nădejdea... Adică de un anumit tip de profil caracterial, destul de diferit de "norma" lumii şi a lumescului.
Şi nu întotdeauna cei din propria familie îţi vor împărtăşi filosofia de viaţă, deh!.... Dacă mai punem la socoteală şi soacra, apăi e deja o treabă complicată foarte...:)