Lângă Tokio trăia un vestit samurai care îi îndruma pe cei tineri în etica Bushido. Se spune că, în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător, cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă: aștepta până când adversarul făcea prima mișcare și, apoi, contraataca cu viteză.
Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputația samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-și mări faima. Toți studenții erau împotriva luptei, dar bătrânul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toți în piața din centrul orașului, iar tânărul a început să-l insulte pe samurai. A aruncat câteva pietre în direcția lui, l-a scuipat în față, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până și strămoșii. Timp de câteva ore a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârșitul după-amiezii, simțindu-se obosit și umilit, războinicul a abandonat și a plecat. Decepționați de faptul că maestrul primise atât de multe insulte și provocări, studenții l-au întrebat:
– Cum ai putut răbda atât de multă umilință? De ce nu ți-ai folosit sabia, chiar dacă știai că ai fi pierdut, în loc să-ți expui lașitatea în fata tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un cadou și tu nu îl primești, cui aparține cadoul? a întrebat bătrânul samurai.
– Celui care a vrut să ți-l ofere a replicat unul dintre discipoli.
– La fel se întâmplă și cu orice mânie, insultă sau invidie spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparțină celui care le-a purtat.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|