Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
............?
De cand scriu asa crestinii ortodocsi?
Nu, oare, scriem Hristos?
|
Ai dreptate, ca roman. Dar Jesus Christ e gresit ? Sau Hristos e cetatean roman? Coptii ortodocsi cum ii spun?
Mi-ar place sa-l aud pe pr. Constantin Necula raspunzand :))).
Iarta-ne Doamne, ca mare ti-e mila.
Eu intrasem aici cu drag fiindca chiar am gasit un articol potrivit, semn ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, chiar daca pe net :)
Iata ce frumusete:
"Lectia profesoarei de teologie
de Athanasios Katigas
Cu destui ani în urmă, într-o dimineață, a urcat în taxiul meu o doamnă foarte nervoasă. Il batjocorea și îl insulta pe un coleg, șofer de taxi, care tocmai o dăduse jos din mașină. Tremura de nervi și, înfierbântată cum era, uitase să spună și "bună ziua". M-am speriat și i-am zis:
- Ce-ați pățit, doamna mea?
- Ce-am pățit?! Puțin mai înainte am luat un coleg de-al tău de aici și i-am cerut să mă ducă la spitalul AHEPA și brusc, după câțiva metri, s-a oprit și mi-a zis:
- Nu pot să vă duc, doamnă, coborâți și luați un alt taxi.
- De ce? l-am întrebat.
Mi-a spus mii de scuze improvizate.
- Te rog, i-am spus, la această oră este multă circulație și nu pot să găsesc un alt taxi, du-mă, am o urgență, o am pe mama bolnavă la AHEPA.
- Nu, mi-a zis, nu pot să te duc, am motivele mele.
Am tras o ceartă violentă și am fost constrânsă să cobor, ce să fac? A reușit să mă indispună de dimineață, însă i-am luat numărul. Uite aici, îl am scris. Ii voi face o asemenea reclamație, că mă va ține minte toată viața lui.
- Faceți ce vă luminează Dumnezeu. Aveți absolută dreptate spunând toate acestea, însă acum, că v-ați liniștit puțin, puteți să-mi dați două minute pentru a va spune și eu smerita mea părere și promit să nu vă obosesc mai mult.
- Am să vă ascult, numai nu încercați să-l justificați pe colegul dumneavoastră.
- Nu. Vă rog însă numai să fiți cu luare-aminte, întrucât merită efortul.
- Sunt foarte ofensată, dar, cu toate acestea, am să vă ascult.
- In fiecare dimineață, înainte de a pleca la serviciu, îngenunchez și-L rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască această mare virtute care este îngăduința, de care are nevoie toată lumea și mult mai mult noi, șoferii, întrucât mai întâi avem de circulat atât de mult, apoi pentru că lucrăm cu atâta lume. Nu apuc, așadar, să întorc cheia în contact pentru a începe munca și primul client care urcă în mașină îmi face viața insuportabilă. Incepe să facă mofturi, să mă necăjească, să mă învinuiască, să mă indispună și poate că uneori o face cu bună dreptate. Atunci simt cum mă tulbur înlăuntrul meu și încep să mă mânii, să mă dezlănțui, să fierb de mânie, însă tot atunci, tainic, în interiorul meu, se aude vocea lui Hristos: "Ei, Atanasie, dimineață nu Mi-ai cerut virtutea îngăduinței? Uite, Eu am îngăduit acestui client să urce în taxiul tău, pentru ca să fie oglinda ta duhovnicească, Atanasie, să vezi ca înlăuntrul tău e plin de broaște, șerpi și corbi; iar acestea nu ies afară cu laude și cu elogii, pentru că sufletul nu are nevoie de amăgire, ci de oglinzi duhovnicești".
- Știi, doamna mea, cine este acest client care urcă în taxiul meu?
- Cine?
- Binefăcătorul meu. Fără să vrea, îmi face cel mai mare bine, îmi arată că înlăuntrul meu mocnesc patimi adânc înrădăcinate, spini și pălămidă. De aceea trebuie să-I mulțumesc din inimă lui Dumnezeu în fiecare seară și să-I spun: "Dumnezeul meu, îți mulțumesc pentru acest om pe care mi l-ai trimis, deoarece prin el am început să privesc înlăuntrul meu, să văd ce mocirlă am încă acolo". Dacă acum am coborî amândoi din taxi și am merge la un aprozar și am cere: "Dați-ne cinci kilograme de dragoste, șapte de smerenie și douăzeci de răbdare", oare ne va da? Cu siguranță, nu are de unde să ne dea, deoarece nu există un astfel de magazin. Dacă ar exista, primul care ar merge să cumpere aș fi eu.
Toate aceste virtuți sunt roade al Duhului Sfânt, sunt trăire. Cu cât se smerește sufletul, cu atât atrage harul lui Dumnezeu asupra lui. Noi toți, așadar, dorim să fie ascultată rugăciunea noastră de către Dumnezeu pentru tămăduirea rudelor noastre, însă am uitat să facem aceasta și pentru vrăjmașii noștri. Cum să ajungă sus, la cer, această rugăciune când lipsesc aripile iertării și ale iubirii?
Și deodată, fraților, am auzit un zgomot în spate pe banchetă. Era hârtia cu numărul colegului meu, pe care doamna tocmai o rupsese.
Cu buzele tremurând de emoție și cu o lacrimă pe obraz mi-a spus:
- Știi care este paradoxul, domnule Atanasie?
- Care?
- Sunt profesoară de teologie de mulți ani, am predat cursuri timp de mii de ore studenților, însă astăzi am primit cea mai bună lecție, o lecție pe care nu am predat-o niciodată studenților mei. Ce păcat! Iți mulțumesc.
- Nu mie, doamna mea, lui Hristos să-I mulțumiți. Acum, că am ajuns, aș vrea să-mi faceți o mică bucurie.
- Tot ce doriți, domnule Atanasie, tot ce doriți.
- Inainte de a merge la mama dumneavoastră, când intrați în AHEPA, pe partea stângă este o bisericuță.
-Da, o știu. Merg des acolo.
- Mergeți, vă rog, astăzi și aprindeți o lumânare, nu pentru dumneavoastră sau pentru mama dumneavoastră, ci pentru acest taximetrist care v-a dat jos din taxi, deoarece acesta a fost pricina acestei mici discuții pe care am avut-o. De altfel, aceasta este și frumusețea Ortodoxiei noastre, dumneavoastră, teologii, o știți cel mai bine.
Cu ochii umezi și cu vocea tremurândă, mi-a spus:
- O voi face, domnule Atanasie, vă promit că o voi face și vă mulțumesc din toată inima mea, deoarece astăzi, sincer v-o spun, a fost una din cele mai frumoase zile din viața mea.
A închis portiera și a plecat spre spital. Cred însă că era mult mai odihnită sufletește.
Vedeți, fraților, cât de folositor este când pe cel care ne-a necăjit, în loc să-l ducem la procuratură, îl ducem la Hristos!"
Athanasios Katigas
Lacrimile pocăinței. Experințele unui taximestrist. Întâmplări adevărate
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/religie...ie-151145.html