Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Cu drag! Să știi că suntem doi dacă ar fi să bagăm mâna în foc. :)
P.S. Am fost și eu unul dintre cei care considerau exagerat limbajul lui ahil, așa că-i înțeleg și nu pot decât să tac făcând puțină răbdare. Poate cândva vom fi doi și nu doar unul. :)
|
O să-ți spun de ce cred că ahil are dreptate, cristian are dreptate, crinrin are dreptate, tu ai dreptate, și-or având dreptate, într-un mod specific, oricine a rămas cu ceva după întâlnirea cu filmul lui Mikhalkov...
Aici nu vorbesc despre dreptul la opinie, ci de dreptatea vederii ipostatice a fiecăruia!
Uite de ce ....
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! (Matei 6: 22, 23)
În interiorul poveștii cinematografice personajele primesc impulsul de privi prin filtrul interiorității lor profunde, deschizându-și subiectivitatea către real fără anularea ei prin adeziune mecanică la obiectivitatea împietrită într-o ideologie.
Tot așa și spectatorii atenți sunt conduși înlăuntrul lor ca să-și găsească nivelul ultim de profunzime.
Nu e un film duhovnicesc pentru toată lumea, ci doar pentru aceia care ajung la duh în această imersiune în propriul sine.
Fenomenul poate fi numit "atingere ontică"... puține produse ale culturii mai reușesc așa ceva în zile noastre.
Slavă Domnului că Duhul suflă unde voiește, peste cine voiește și nu se lasă îngrădit în ocolul unei singure coșmelii!
Unii își ascund talantul sub lespedea pronaosului Bisericii, alții îl înmulțesc în curtea ei sau pe unde-i mai găsește adierea Pnevmei.