Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Erau vorbele unei persoane pe care am cunoscut-o mai demult. La vremea aia, în studenČie, pot să spun că nu Čtiam să fac nimic.
Am cunoscut oameni buni la toate. Pragmatici, eficace, talentaČi la orice. Ce-i drept, puČini ca ei, dar mi-au dat un exemplu Či am încercat să învăČ Či eu să fiu practic. Ce aveam de pierdut?
Cuvintele soČiei m-au făcut să deschid topicul ăsta. Ceva de genul că oamenii în zilele noastre nu mai Čtiu să construiască sau să creeze nimic. Či că meČteČugurile au cam dispărut - vorbim la modul general, fireČte. Acum Čtim să cumpărăm.
Mi se pare normal să ai în casă niČte scule, o bormaČină, un ferăstrău pendular. Nu sfătuiesc pe nimeni să taie cu flexul sau cu circularul de mînă sau să spargă pereČi cu picamăru, decît dacă are de la cine învăČa Či doar cu protecČile obigatorii [pe care de multe ori nici profesioniČtii nu le respectă]. Riscurile trebuie înČelese Či oricum... nu oricine se încumetă să facă aČa ceva. Dar nici să chemi âun cetăČeanâ, cum zice soacră-mea, ca să-Či instaleze un corp suspendat sau lustra pe tavan.
Chiar Či femeile, cele moderne, pot învăČa să folosească o maČină de cusut electromecanică. Acum mulČi ani am cumpărat una cu vreo 400 de lei Či a fost folosită ocazional, dar de multe ori. Či... să gătească! Altceva decît cele 5-6 feluri de mîncare cu care le-au obiČnuit părinČii.
Altfel, dacă ne rezumăm la jobul pe care-l facem, aici referindu-mă în special la cei ce lucrează pe comp, atunci copiii noČtri nu prea vor avea ce învăČa de la noi, la capitolul lucru manual. Či poate într-o zi ne vor reproČa că i-am învăČat cu televizorul Či cu tableta în loc să le fi indus dorinČa de a fi practici pentru ei Či pentru ceilalČi.
|
O idee cat se poate de buna.
Am observat si reactia copiilor fata de micile mestesuguri. Ei lucreaza cu bucurie. In gradina, de pilda, am sapat impreuna cu ei, am greblat si curatat, am dat foc resturilor nefolositoare (mare bucurie pentru ei!), am varuit pomii, am taiat crengile etc.
In fiecare zi ei au udat legumele si florile, cu minutiozitate si cu multumirea lucrurlui bine facut, cu sens.
La fel si in lucrul din casa - fetita a invatat sa coasa, sa proiecteze rochii (ii place mult sa deseneze diverse modele), sa construiasca mici bratari (le deseneaza/coloreaza, eu le plastifiez etc.) pe care se bucura sa le daruiasca altora. Baiatul face tot felul de reparatii, cu incantare.
Am vazut nu doar ca sunt satisfacuti de lucrul lor, individual si in echipa, dar isi dezvolta si unele insusiri - coordonare, indemanare, atentie, rabdare, ingeniozitate etc.
Intr-adevar, a lucra/mesteri dupa posibilitati, ca amator desigur, e o incantare si un izvor de sanatate. Ca sa nu mai spun ca in timpul majoritatii lucrarilor ai timp berechet sa iti odihnesti mintea, sa o curatesti, sa o speli fie si cu lacrimi...