Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Erau vorbele unei persoane pe care am cunoscut-o mai demult. La vremea aia, în studenÈie, pot să spun că nu Ètiam să fac nimic.
Am cunoscut oameni buni la toate. Pragmatici, eficace, talentaÈi la orice. Ce-i drept, puÈini ca ei, dar mi-au dat un exemplu Èi am încercat să învăÈ Èi eu să fiu practic. Ce aveam de pierdut?
Cuvintele soÈiei m-au făcut să deschid topicul ăsta. Ceva de genul că oamenii în zilele noastre nu mai Ètiu să construiască sau să creeze nimic. Èi că meÈteÈugurile au cam dispărut - vorbim la modul general, fireÈte. Acum Ètim să cumpărăm.
Mi se pare normal să ai în casă niÈte scule, o bormaÈină, un ferăstrău pendular. Nu sfătuiesc pe nimeni să taie cu flexul sau cu circularul de mînă sau să spargă pereÈi cu picamăru, decît dacă are de la cine învăÈa Èi doar cu protecÈile obigatorii [pe care de multe ori nici profesioniÈtii nu le respectă]. Riscurile trebuie înÈelese Èi oricum... nu oricine se încumetă să facă aÈa ceva. Dar nici să chemi âun cetăÈeanâ, cum zice soacră-mea, ca să-Èi instaleze un corp suspendat sau lustra pe tavan.
Chiar Èi femeile, cele moderne, pot învăÈa să folosească o maÈină de cusut electromecanică. Acum mulÈi ani am cumpărat una cu vreo 400 de lei Èi a fost folosită ocazional, dar de multe ori. Èi... să gătească! Altceva decît cele 5-6 feluri de mîncare cu care le-au obiÈnuit părinÈii.
Altfel, dacă ne rezumăm la jobul pe care-l facem, aici referindu-mă în special la cei ce lucrează pe comp, atunci copiii noÈtri nu prea vor avea ce învăÈa de la noi, la capitolul lucru manual. Èi poate într-o zi ne vor reproÈa că i-am învăÈat cu televizorul Èi cu tableta în loc să le fi indus dorinÈa de a fi practici pentru ei Èi pentru ceilalÈi.
|
O idee cat se poate de buna.
Am observat si reactia copiilor fata de micile mestesuguri. Ei lucreaza cu bucurie. In gradina, de pilda, am sapat impreuna cu ei, am greblat si curatat, am dat foc resturilor nefolositoare (mare bucurie pentru ei!), am varuit pomii, am taiat crengile etc.
In fiecare zi ei au udat legumele si florile, cu minutiozitate si cu multumirea lucrurlui bine facut, cu sens.
La fel si in lucrul din casa - fetita a invatat sa coasa, sa proiecteze rochii (ii place mult sa deseneze diverse modele), sa construiasca mici bratari (le deseneaza/coloreaza, eu le plastifiez etc.) pe care se bucura sa le daruiasca altora. Baiatul face tot felul de reparatii, cu incantare.
Am vazut nu doar ca sunt satisfacuti de lucrul lor, individual si in echipa, dar isi dezvolta si unele insusiri - coordonare, indemanare, atentie, rabdare, ingeniozitate etc.
Intr-adevar, a lucra/mesteri dupa posibilitati, ca amator desigur, e o incantare si un izvor de sanatate. Ca sa nu mai spun ca in timpul majoritatii lucrarilor ai timp berechet sa iti odihnesti mintea, sa o curatesti, sa o speli fie si cu lacrimi...