Fă ceva, nu sta degeaba!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Erau vorbele unei persoane pe care am cunoscut-o mai demult. La vremea aia, în studenție, pot să spun că nu știam să fac nimic.

Am cunoscut oameni buni la toate. Pragmatici, eficace, talentați la orice. Ce-i drept, puțini ca ei, dar mi-au dat un exemplu și am încercat să învăț și eu să fiu practic. Ce aveam de pierdut?

Cuvintele soției m-au făcut să deschid topicul ăsta. Ceva de genul că oamenii în zilele noastre nu mai știu să construiască sau să creeze nimic. Și că meșteșugurile au cam dispărut - vorbim la modul general, firește. Acum știm să cumpărăm.

Mi se pare normal să ai în casă niște scule, o bormașină, un ferăstrău pendular. Nu sfătuiesc pe nimeni să taie cu flexul sau cu circularul de mînă sau să spargă pereți cu picamăru, decît dacă are de la cine învăța și doar cu protecțile obigatorii [pe care de multe ori nici profesioniștii nu le respectă]. Riscurile trebuie înțelese și oricum... nu oricine se încumetă să facă așa ceva. Dar nici să chemi ”un cetățean”, cum zice soacră-mea, ca să-ți instaleze un corp suspendat sau lustra pe tavan.

Chiar și femeile, cele moderne, pot învăța să folosească o mașină de cusut electromecanică. Acum mulți ani am cumpărat una cu vreo 400 de lei și a fost folosită ocazional, dar de multe ori. Și... să gătească! Altceva decît cele 5-6 feluri de mîncare cu care le-au obișnuit părinții.

Altfel, dacă ne rezumăm la jobul pe care-l facem, aici referindu-mă în special la cei ce lucrează pe comp, atunci copiii noștri nu prea vor avea ce învăța de la noi, la capitolul lucru manual. Și poate într-o zi ne vor reproșa că i-am învățat cu televizorul și cu tableta în loc să le fi indus dorința de a fi practici pentru ei și pentru ceilalți.

O idee cat se poate de buna.
Am observat si reactia copiilor fata de micile mestesuguri. Ei lucreaza cu bucurie. In gradina, de pilda, am sapat impreuna cu ei, am greblat si curatat, am dat foc resturilor nefolositoare (mare bucurie pentru ei!), am varuit pomii, am taiat crengile etc.
In fiecare zi ei au udat legumele si florile, cu minutiozitate si cu multumirea lucrurlui bine facut, cu sens.
La fel si in lucrul din casa - fetita a invatat sa coasa, sa proiecteze rochii (ii place mult sa deseneze diverse modele), sa construiasca mici bratari (le deseneaza/coloreaza, eu le plastifiez etc.) pe care se bucura sa le daruiasca altora. Baiatul face tot felul de reparatii, cu incantare.

Am vazut nu doar ca sunt satisfacuti de lucrul lor, individual si in echipa, dar isi dezvolta si unele insusiri - coordonare, indemanare, atentie, rabdare, ingeniozitate etc.
Intr-adevar, a lucra/mesteri dupa posibilitati, ca amator desigur, e o incantare si un izvor de sanatate. Ca sa nu mai spun ca in timpul majoritatii lucrarilor ai timp berechet sa iti odihnesti mintea, sa o curatesti, sa o speli fie si cu lacrimi...

În prealabil postat de ahilpterodactil

am taiat crengile etc.

Sper că ai ţinut cont de mugurii de rod. :)