Citat:
În prealabil postat de DragosP
@Sophia: dacă tu spargi un geam, geamul ăla nu mai există, nu? Chiar dacă îl înlocuiești, e altul, dar nu cel dintâi.
Bun, ai spart geamul (mâncatul fructului). Ai luat eventual și-o pălmuță la funduleț (pardon!) pentru asta (alungarea din rai). La un moment dat părinții te-au iertat (botezul) dar geamul tot spart a rămas.
|
Da, dar ideea aici este alta. Nu geamul, ci tu, faptasul.
Dumnezeu le-a dat niste pedepse (prin blestem) lui Adam si Evei si chiar si sarpelui.
Alea au ramas.
Nu trebuiau prin iertare sa fie si alea luate? Asta era intrebarea.
Cand copilul face o boacana parintele il pedepseste. Sa zicem ca-l pune la colt.
Cand l-a iertat il si ia de acolo si totul reintra in normal.
Fapta s-a comis, nu pot s-o schimb, dar prin iertare pot sa readuc lucrurile la normal si sterg si pedeapsa (nu vorbeam cu omul, acum vorbesc din nou, ne-am impacat).
Ori noi purtam inca vina pacatului. Se cheama totusi ca suntem si acum cazuti si blestemul a ramas: cu nasterea, chinul, munca grea si etc. Femeia cu pozitia ei, etc. Trebuie inca sa muncim pentru a reveni la starea initiala, la Dumnezeu.
Ma opresc aici.