[Valkorion]

În prealabil postat de delia31

Scuze de offtopic, credeam ca-i doar un typo cauzat de tastatura sau smartphone, dar ai mai scris de cateva ori asta cu acheironita. E acheiropoita. Cu p, nu cu n. Se pronunta akiropita, se traduce nefacut de mana omeneasca, dupa cum se pare ca stii, cand vorbesti despre natura ca basilica, mediul unde-L cauti tu pe Basileul lumii.

Cheiropoita, si nu cheironita inseamna hand made.

Cu scuzele de rigoare, ca nu-s decat diletanta in ellinika, da’ daca tot folosesti des termenul…

**
Cat despre continutul ideii, ingaduie-mi doua vorbe.
Tu vorbesti despre basilica din natura. Suna frumos dar vag panteist.

In schimb, daca dai mreaja mintii mai la adanc, ceea ce se intelege prin ecclesia intemeiata de Unul din Treime, ceea ce e insusi miezul ei, e ca El a intentionat-o ca organism viu divino-uman, deopotriva, imanent si transcendent, sinergie dintre lucrarea Lui si lucrarea noastra. Ecclesie, in care sa vietuiasca El Insusi in ceilalti dupa modelul in care vietuieste si in Treime, in perihoreza absoluta cu Tatal si Sf. Duh.

Odata cu Intruparea, si mai ales dupa Inviere, Unul din Treime e si in lumea creata si se lasa gasit oricand, in chip sensibil si inteligibil in Potir.

A-L cauta in natura si a-i simti prezenta peste tot, e nemaipomenit, e minunat, nimic de zis, daca nu cadem in panteism, dar a nu se ignora ca El si-a ales ca din toate roadele si frumusetile naturii sa se lase cuprins concret, pe bune, real, tainic, dumnezeieste cum numai El stie, in paine si vin, din grau si struguri.

Achieropoitele astea doua le-a ales in mod special, graul si strugurele, din toata natura acheiropoita. De ce? Ca sa se lase pur si simplu mancat, nu doar admirat cum admiri Artistul care a creat frumusetile naturii.

Doar ca pentru asta, nu e suficient sa-L admiram din afara, ci avem ceva de lucru la interiorul propriu in care sa-L primim prin inghitire.

vai! ce offtopic am fost!
scuze! scuze!

Merci mult, stimata sora, ai mare dreptate, ca de obicei. Ce sa fac, ca eu nu simt de vreu fel dorinta dea ma impartasi? Pur si simplu...un impuls izolationist, suspicios, inventariant-circotas ma tine departe de Liturgie. Da, e rationamentul "de Biblie si Biserica stiu ca sint facute si de oameni, deci...hm, ma indoiesc, pentru ca eu privesc societatea prin ochii cuiva care foloseste istoria ca surse de invataminte personale si sociale - definim ca prostie neinvatatul din greselile altora, nu?si totusi...vedeti voi, cind intri intr-un grup, o structura, etc., si aderi la o anume crdinta, ideologie, nu poti sti toate intentiile liderilor si toate subtilitatile acelei credinte/ideologii. Nu stii unde te va duce. Si, ca sa fie clar, eu folosesc cuvintul "credinta" intr-un sens diferit de al vostru; va las sa il ghiciti voi insiva... De aceea am laitmotivul verbal si ideatic cu "aglutinarea". Ma simt prizonier daca ader la un grup fara sa ader din tot sufletul. To put it plainly. De asta. Nu din ura fata de biserica. Pur si simplu: de Natura stiu sigur ca e creeata de Dumnezeu. De Biblie si Biserica...daca lasi evlavia deoparte, si iei in calcul doar informatia deopitriva din istorie si viata cotidiana, rezulta clar ca in creearea si functionarea amindurora si-au bagat deopotriva, omul mainile si ala rau coada. Dumnezeu sa ma ierte, dar asta cred si simt cu tarie".