Daca se intampla sa il intalnesti pe dia Conul Mihalache, te rog sa ii transmiti, sora Delia, un dar din partea mea.
E scrisul cu sange (fie sa aiba si dia-Conul parte de el) al unui crestin, pe nume Ioan Alexandru.
Nu de alta, dar mosiu ne tot initiaza (aha! care va sa zica!) in astre, stele, gauri negre, bigzbandguri alfa, cosmosuri ale binelui si moralei persoanei, in tainele unor moderne si inefabile descoperiri... si asa mai departe....:


Agapia, iubirea va rămâne

Iar stelele de vor pieri pe cer
Şi amorţi-vor umbrele-n ţărână
Şi s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne

De va pieri credinţa pe pământ
Şi fiece nădejde va apune
Şi s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne

Lăcustele pe cai de-or năvăli
Şi-nroşi-vor apele-n fântâne
Şi cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne

Iar morţii de vor învia
Şi de-ar începe raiurile mâine
Şi îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne

Ea singură în lume-i mai presus
De-mpuţinare şi de devenire
Fără-nceput şi fără de apus
Agapia, iubire din iubire

Pe-un râu în munţi în inima Moldovei
Strămoşii mei au picurat un schit
Şi-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit

Şi-au început cântările în şoapte
Şi-mpodobirea cortului uşor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Să afle-aprinse candelele lor.

Să nu-şi zdrobească blândele călcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsă munţii de tămâie
Şi privegherea sfintelor chilii.

Şi-n ctitorie-nşiruiţi în strane
Să ţină paradisului de uşi
Zugravii reţinut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre părinţii duşi....

*
Asa sa-i spui, magarului academic, ca i-am daruit, eu plavanul.
Asa sa-i spui magarului, de voiesti!

P.S. Sa fiu iertat pentru sublinieri. Italicele imi apartin.