Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Agapia, iubirea va rămâne
Iar stelele de vor pieri pe cer
Și amorți-vor umbrele-n țărână
Și s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne
De va pieri credința pe pământ
Și fiece nădejde va apune
Și s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne
Lăcustele pe cai de-or năvăli
Și-nroși-vor apele-n fântâne
Și cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne
Iar morții de vor învia
Și de-ar începe raiurile mâine
Și îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne
Ea singură în lume-i mai presus
De-mpuținare și de devenire
Fără-nceput și fără de apus
Agapia, iubire din iubire
Pe-un râu în munți în inima Moldovei
Strămoșii mei au picurat un schit
Și-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit
Și-au început cântările în șoapte
Și-mpodobirea cortului ușor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Să afle-aprinse candelele lor.
Să nu-și zdrobească blândele călcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsă munții de tămâie
Și privegherea sfintelor chilii.
Și-n ctitorie-nșiruiți în strane
Să țină paradisului de uși
Zugravii reținut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre părinții duși....
|
Ioane, vei ramane in iubire
Chiar stelele de ar pieri din ceruri
Si umbra amorti-va-ti in tarana
Si-infrigurat tu, fi-vei intru geruri
Intre acestia care stau pe-o rana
Si de-ar pieri credinta dusa-n vant
Cum tu tot aratat-ai ca se poate
Acelora ce-au pus nou legamant
Pe oseminte,-n tintirimuri toate
Lacustele pe noi de-or navali
Si apele de vor seca-n fantane
Si muntii doar in cer de-or potoli
Dorul semintei blande, bob de grane
Tu, Alexandre, tu vei tot canta!
Impodobire-a cortului, usor.
Tu care ai cantat al nostru dor
Tu, stanca de tamaie, slova-a ta!