Him...
Uite, frate, aici iarasi ma poticnesc eu. Sper sa ai rabdare cu sacaielile mele, intrucat mintea mea e batrana si plina de prostii - astfel incat eforturile pe care le fac sunt adesea sterile si dau rezultat prost. Daca scriu ce imi trece prin minte, e mai intai ca sa ma limpezesc intrucatva in discutiile cu fratii. Sau sa capat eventuale repere, ca sa nu ratacesc de tot...

Vad, asadar, un continut care e dinafara sufletului. Mintea cunoaste ca sufletul e ranit, muribund si poate ajuta la intremarea acestuia, precum si la insanatosirea corpului.
Duhul omului poate fi ajutat prin intermediul mintii. Lucrarea acesteia din urma poate atrage Harul si lucrarea Lui in om (trup si suflet).
Asadar continutul de care vorbim eu il vad ca fiind unul haric, dumnezeiesc. De pilda, cuvintele si energia rugaciunii, care sunt primite si folosite de omul rugator, vin tot din Har. Lucrind cu staruinta si cu smerita cugetare rugaciunea, mintea improspateaza continutul sufletului si transfigureaza intunericul din trup si din suflet in curatie luminoasa...
Ca si cum peste apa murdara dintr-un pahar picuri, strop cu strop, apa limpede... Treptat (iar asta inseamna ani de nevointa si conlucrare cu Harul) tot continutul paharului devine limpede.
Cand ajunge limpede, omul devine, in sfarsit, persoana. Si sta in comuniune deplina cu Persoanele... A devenit straveziu, a devenit una cu Lumina...

Iata, asa inteleg eu problema acestui continut pe care il primim, de voim, in Biserica. Intrucat tot mestesugul transformarii si toata taina preschimbarii apelor omului are loc in Biserica. Pentru aceasta lucrare a lasat Hristos un Alt Mangaietor.

Asa inteleg, sa ma ierti daca spun prostii si sa ma indreptezi.
Doamne ajuta!