Postul negru

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

În prealabil postat de CristianR

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

Him...
Uite, frate, aici iarasi ma poticnesc eu. Sper sa ai rabdare cu sacaielile mele, intrucat mintea mea e batrana si plina de prostii - astfel incat eforturile pe care le fac sunt adesea sterile si dau rezultat prost. Daca scriu ce imi trece prin minte, e mai intai ca sa ma limpezesc intrucatva in discutiile cu fratii. Sau sa capat eventuale repere, ca sa nu ratacesc de tot...

Vad, asadar, un continut care e dinafara sufletului. Mintea cunoaste ca sufletul e ranit, muribund si poate ajuta la intremarea acestuia, precum si la insanatosirea corpului.
Duhul omului poate fi ajutat prin intermediul mintii. Lucrarea acesteia din urma poate atrage Harul si lucrarea Lui in om (trup si suflet).
Asadar continutul de care vorbim eu il vad ca fiind unul haric, dumnezeiesc. De pilda, cuvintele si energia rugaciunii, care sunt primite si folosite de omul rugator, vin tot din Har. Lucrind cu staruinta si cu smerita cugetare rugaciunea, mintea improspateaza continutul sufletului si transfigureaza intunericul din trup si din suflet in curatie luminoasa...
Ca si cum peste apa murdara dintr-un pahar picuri, strop cu strop, apa limpede... Treptat (iar asta inseamna ani de nevointa si conlucrare cu Harul) tot continutul paharului devine limpede.
Cand ajunge limpede, omul devine, in sfarsit, persoana. Si sta in comuniune deplina cu Persoanele... A devenit straveziu, a devenit una cu Lumina...

Iata, asa inteleg eu problema acestui continut pe care il primim, de voim, in Biserica. Intrucat tot mestesugul transformarii si toata taina preschimbarii apelor omului are loc in Biserica. Pentru aceasta lucrare a lasat Hristos un Alt Mangaietor.

Asa inteleg, sa ma ierti daca spun prostii si sa ma indreptezi.
Doamne ajuta!