Traian Dorz:
„O, Doamne, ai milă de cei care-i chemi
Să vină pe urmele Tale,
Ajută-i în lupta din grele vremi
Nimic să nu-i frângă pe cale.
Ajută-l pe acel care-n urmă-a lăsat
Prea mari prietenii sau păcate,
Să nu-l mai întoarcă din drumul curat
Dorința spre cele lăsate.
Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
Iubiri prea adânci și prea grele,
Să nu-Ți lase calea cu sufletul frânt
Și inima-ntoarsă spre ele.
Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
Și scapă-l de orice robie,
Ca, slobod de-a’ lumii deșarte poveri,
Să-Ți poată urma numai Ție.
Ajută-l pe-acela cu suflet bogat,
Ce-ascunse păcate mai ține,
Pe-acel care Tu nu-l desparți de păcat
Păcatu-l desparte de Tine.
Ajută-l pe cel ce, plecând, lasă tot,
Pe veci să se rupă de toate.
Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
Privind blestemata cetate.
Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe Altar
Și nu-i pregătit de junghiere,
Să nu-l prindă frica de-al morții hotar,
Pierind la un pas de-nviere.
Ajută-i pe toți, când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce-i mai leagă,
Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă”.
„Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă.”
|